24 februarie 2015

Poezie: Controla, de Tata Oancea (Aizîmbanu)

Hă! hă! hă ! ia să vă spun io ,şie-am păţît cu aizîmbanu, 
Cried c-acuma, prin septemvrie să-mpinieşcie tăman anu.
Baş veniam dîn Cimişoara, şî eram la clasa tria 
Şî-mi plăşia că miergie fuga, mult măi iucie ca coşia.

La Vîicieg am stat o ţîră, fincă-i statie măi marie, 
Aişi capieţi, viedzî, cu banu, băutură şî mîncarie. 
Şî d-aişi măi miergie-o ştrică ,să-ngireaptă cătră Dieta,
Spunie d-asta conductieriu cînd dă sămnu cu trumpieta.

Doi şăgîrţî strîgau intr-una : ,,Frişa chifli ! iedăş alma !” 

Dă-mi vinia, şcii, tarie-i ligea, să lie trag una cu palma.
Pîntru chifle dă-l biestraga ,n-am mai cheltuit creiţaru. 

Fincă iest şî-n Văsiova, la-mnealui Marcu pitariu.

Dar m-am loat ,să nu vă rîgieţi, tăman doauă lubieniţă, 
Lie vingia o unguroaică d-ălea cu sucna pistriţă.
Dar nu dulşi, şcii, dar nu cuoapcie, cu miedzu roşu ca macu,

Dă să mînşi ,mă ! ca viţălu, pînă-ţi pocnieşcie stomacu.

Ş-apoi las că-ţi îmbucam io fălie după fălie,
Nu-mi păsa că-mi curie apa dă pră crişcă pră bărbie.
Şî m-am săturat cum trăbă , ca o tobă d-ălie-umflacie,

Viedzî , aşa cum miergie vorba pîntră paori de pe sacie. 

Plecînd, api, aizîmbanu, io m-am pus pră trepcie-afară
Şî cîntam aşa, la liece ,,Frundză viergie dă săcară ...”
Cînd o dată-mi strigă-n spacie ,bacie-l, doamnie, cu becheriu, 

Şî cu turcu, cu păgînu, domnu ăla, conductieriu 

,,Toţi s-aibe ţîdula-n mînă! Fincă vine-acum controla!”. 
Numa şcii, aşa dă tarie, dă să-mi dau d-a rostogola.
Ba măi spunia, bată-l cruşia! ,,Hai dă n-au ţîdula-n mînă, 

Işi la gara ha dă vinie, il cobor dă pră mărsînă.
Şî plăciesc o gloabă marie sî capăt tri pumni în spacie,
C-aşa sună răglămanu pîntru căilie fieracie.”
Io atunşi să-mi dau pră scienjie sî dă spaimă sî dă frică 
Fincă mă-nvăţase-acasă zmău dă vieşinu Nică 
Să nu scot dă fiel ţîdulă , să nu zvîrlu banii-n taină, 
Să-i mai dau cu mişculanţa, viedzî , o ţîr mai cu şelaină.

A, hă , hă, dar cu minşiuna o mînşi prîndzu, o mînşi şina, 

Mierji cît mierji, şcii cum îi zisa, sări pîrleazu la vieşina. 
Pîn-odată ciacia Radu cie zăcupie cu crivacu 
Ş-apie-atunşi, ţucă-cie taica, să viedzî mă! cum dai de dracu.

Ş-apoi, viedzî, tăman ca ăla eram io cu aizîmbanu 

Că n-aveam ţîdulă scoasă , prăcum sună răglămanu. 
Şî puciam să dau dă biedă , să plăciesc o gloabă marie 
Şî să iau, şcii, pră de-a fiecia , ş-o bătaie în spinarie.

Trimiţînd la draşi şî boalie pră vieşinu meu, pra Nică, 

Iaca văd dă dînapoie-mi o uşîţă tarie mică. 
Şî pră uşă, molăricie, dracu mincie, doauă nulie. 
Hop! ghingiesc , aşi îi locu pîntru hăi dă n-au ţîdulie.
Boc, boc, boc, păi bat la uşă, şi-mi iau pălăria-n mînă .
Viedzî, că şciu io omenie, măcar dacă-i pră mărşînă. 
Să nu dzîcă hăi dîn luntru ,,Măi! Dar tu eşci dîn pădurie, 
Dă nu şcii să baţî la uşă, o eşci d-ai d-umblă să furie”.

Dar nu să răspungie nimie io atunşi am criepat uşa, 

Şî m-am băgat fuga-n luntru, mă ciemiam că-acuş acuşa 
Vin şî mă zăpsăsc, măi fracie, viedzî, că nu m-am scos ţîdulă, 
Şî mă pun să plăciesc gloabă şî mă bat, mă, la răgulă.

Era mîndră odăiţa, dăşî nu prea mărişoară, 

Ş-avea scamn rotund ca roata şî la mijloc cu butoară. 
Şî puciam să-ncuni şî uşa ş-atunci , dacă-i încuniată,
Nu mă mai ciemiam dă nimie c-ar pucia ca să mă bată.

Cam după vro tri minucie, iacă, unu clienţănieşcie. 

Vrie să vină înlăuntu, bacie-n uşă şî izbieşcie. 
A! ghingiesc, îi controloru, poţî să baţi tu cîtu-i anu, 
Dar tot nu cie baji aişia, puocie-i spargie aizîmbanu.

,,Donnerweter şî făfluctăr” , num-aud că-şiepie acuşa 

,,Konnen nicht die Thur aufmachen!” , strigă fiest, clienţănind uşa, 
În zădar ,îi dzîc io, api, aişi nu cie lasa taica. 
Ca să viedzî că n-am ţîdulă. Puoacie că-i rupie clienţaica.

A!, dar el inşiepie atunşia să mă drăcuie, mocanu, 

Şî să gie cu pumnii-n uşă, dă să spargă aizimbanu. 
Nu şciu cum strîga dă taifăl şî zgîmja prî la ţîţînă, 
Numa-n taină or fost tăcie, uşa-i uşă la mărşînă!

Şî aşa, cu larmă, sfadă, io inluntru, el afară, 

Io nu dzîc nişi crîc , acuma, dar el strîgă şî tăt zbiară 
Şî tăt hopincieşcie uşa dă să-i gia d-a rostogola, 
Iată c-am scăpat in paşie, c-or triecut hăi cu controla.
Viedzî , aşa, ţucă-vă taica, m-o miers mie pră mărşînă. 
Şî lu bietu hăl de-afară, şi-e ţînea nădrajii-n mână.
A! hă! hă! dar voi vă rîgieţî, că ghingiţî că-i o făbulă, 
Dar să-l ia dracu pe Nică, c-o dzîs să nu-mi scot ţîdulă.

Tata Oancea, Vasiova, 1928.

https://bocsacs.wordpress.com/2012/03/19/tata-oancea/

Niciun comentariu: