Pagini

30 decembrie 2010

Ulita copilariei

Cautand marile zapezi
Vremuri noi, vremuri capricioase.
Daca o saptamana inainte de Craciun ne bucuram de zapada mare, cele peste 15 grade care au urmat au topit orice urma. Doar spre varfuri a mai ramas. Si cum nu ne doream sa facem schi-alpinism, ci doar o amarata de partie...
Dupa Craciun, cateva zile cu fulgi jucausi au reaprins speranta...
Avem doar o zi pentru mers la zapada. Pentru asta, destinatia nu poate fi decat Semenicul... Muntele Mic iese din discutie (spuneam ca vrem schi pe partie, da?)

Desi camerele arata totul pudrat cu alb, telefoanele anunta dezastrul: 5-10 cm masoara stratul de zapada, teleschiurile nu merg caci doar sadicii ar putea sa-si beleasca schiurile pe asa ceva.
Pai... atata avem si la Timisoara!

Pacat ca Timisoara n-are vreun deal, si nici macar papusoi nu mai are... mai nou are parcele (goale, multe).
Andrei vrea la Tarcu :) draga copile, vrei sa mergem pana deseara prin zapada la deal?
Din motive de spatiu si timp, in loc de clasicul Charlottenburg, alegem un deal la Buzias.

Iata-ma deci facand niste urme prin zapada de-o palma... delusorul ales e domol.
Dupa ce alunecam la vale de cateva ori, peste o combinatie de zapada si ierburi campenesti, Andrei zice:
- Nu mai vreau cu schiurile.
Il inteleg, daca le caram la deal macar de-ar fi vreo satisfactie.

Hai sa incercam cu sania.

Calatorim peste dealuri intr-un decor splendid, in masina care danseaza ca barca pe drumul inghetat. Pai sania ar merge mai bine pe drumul cu zapada batatorita!
Oprim la Vermes, unde o strada lucioasa ne face cu ochiul. Ne dam de cateva ori, luam rugina de pe talpici si pornim mai departe.

Ulita copilariei

Mai demult, parca era mai multa zapada. Pe atunci, erau si putine masini.
 
Pe straduta mea era mare veselie. Panta nu e mare, nu e periculoasa.
Nu e ca la Avram, unde luai o viteza nebuna, si colegul meu de banca si-a rupt piciorul ca nu s-a tras la timp din 'canal'. 'Canalul' era un jgheab care se forma in mijlocul strazii lutoase si abrupte, greu de urcat si pe jos cand ploua. Iarna, dupa cateva ture de sanie... devenea o scobitura lata de-un metru, plina de gheata. Alunecam pe acolo la vale chiuind, cu viteze nimicitoare. Seara, ieseau randuri de scantei, caci talpicele de metal mai gaseau cate-o piatra ascunsa sub gheata. Dar asta era alta strada.
Strada mea e molcoma si linisita.
In primele 'excursii' cu bicicleta eram mandru ca gascanul lui Todor nu ma mai poate prinde. Era mare si periculos gascanul si venea dupa mine sa ma sasaie si sa ma muste, mi-era si teama sa trec pe acolo. Eeee... dar de cand aveam bicicleta, se schimbase situatia.
La Ciolac, pe alta strada de langa a mea panta era mai abrupta si ieseam direct in strada principala, in ştrec. Acolo ne dadeam doar cand era multa zapada si pana apucau sa puna cenusa, fiind strada mai circulata.
Acolo am suferit o prima 'trauma' :) ... invatam sa ma dau pe burta, si am dat cu sania in stalpul amplasat extrem de prost, chiar la baza pantei in marginea strazii.
O patanie mai delicata am suferit-o pe Cioaca. Cioaca era peste Barzava, pe deal. Trebuia sa urci ditamai panta si sa te dai pe panta cu zapada in cealalta parte. Partia intra apoi intr-o padurice pe un vechi drum de cară afundat in sol (tot un fel de jgheab, dar cat sa treaca o căruţă) si lua un viraj larg spre sat. Cand e zapada mare, daca se dau multi acolo se face o partie extraordinara!
Acolo pe Cioaca m-am dat primele dati cu schiurile, cu cizme de gumă in picioare. Acolo am sarit la trambulina, cateva terase naturale ale dealului ma ajutau sa ma imprastii spectaculos, uneori. Tot acolo cu 'bobul' (un lant de sanii) mi-am lovit obrazul si putea sa iese rau... dar asta intr-o alta povestire.
  
Ulita mea era ieri plina de copii. Mai mici si mai mari, chiar si parinti. Cand am ajuns si noi, urmele saniilor sticleau pe zapada batatorita. Aici nimeni nu pune cenusa caci multi au copii, exista trotuar iar panta fiind mica orice masina (si nu-s multe) urca fara probleme.
Nu pot sa nu constat ironia sortii.
Am plecat din locurile natale, stau intr-un oras mare si alerg dupa munti inalti si partii rapide, cu multa zapada si teleschiuri.

Dar soarta m-a trimis la origini, sa invat sa apreciez ce-am avut si ce am.
 
 
Au fost de ajuns 10 cm de zapada, nu mai putin, dar nici mai mult. De era mai mult ajungeam pe munte...
Ce fericire pe Andrei, cand se impingea la vale pe sanie cu ceilalti copii, pe care abia ii cunoscuse!
Ce bucurie pe un copil c-o rabla de sanie!
Andrei n-ar mai fi vrut sa plecam... iar eu as fi vrut sa dau timpul inapoi.
Acum stiu ce-i de facut cand sunt 10 cm de zapada.

19 octombrie 2010

Ce bine ca esti...

2 Octombrie 2010








Multumim Tavi pt poze... http://picasaweb.google.com/loredana.stefanut/NuntaNoastraByTavi


Multumim si echipei Paul David:
http://www.pauldavid.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=105:alin-si-loredana&catid=51:blog&Itemid=88

13 octombrie 2010

Primul traseu marcat

Daca tot am inceput cu descrierile de trasee, normal era sa ne apucam sa si marcam unul...
Primul traseu marcat (de catre noi - Altitudine ) in Tarcu, pentru ca au mai fost si altii care au marcat, si aici ii amintesc pe Montan Grup, Clubul Montan Caransebes si chiar Fundatia Banatul (cei cu ATVuri).
Asa ca sambata 9 octombrie, ne-am purces cu mic, cu mare, inarmati cu perii, vopsele si pensule sa refacem marcajul pe traseul cu urcare din Poiana Marului spre varful Nedeia, cel descris de mine in postul anterior.
Am inceput deci cu entuziasm, si vremea buna a tinut cu noi... pana dupaamiaza am marcat tot traseul din padure.  Pe culme e putin mai delicat, vor trebui amplasati stalpi de marcaj pentru ca nu exista suport pt marcaje vopsite.
Poteca e destul de usor de urmat pentru ca e frecvent parcursa de motociclisti... acum 5 ani abia nimeream poteca si acum e aratura de cauciucuri... din pacate dragi motociclisti va anunt ca nu e voie sa parcurgeti potecile de picior, ci puteti circula doar pe drumuri (legea spune ca doar pe drumuri publice).
Incercati sa parcurgeti potecile turistice la picior, si o sa vedeti diferenta.

Ne-au ajutat cei de la Montan Grup Prietenii Naturii din Timisoara, si am avut aprobarea CJCS prin Salvamont Caras-Severin.
 Pe culme (foto Ciprian Surulescu)
Noi speram ca tot mai multi turisti pedestri vor porni la plimbare pe poteci, mai ales ca avem in vedere marcarea si descrierea tuturor traseelor turistice din Tarcu, si amplasarea de panouri indicatoare si informative, intr-un mod unitar, asa cum ii sta bine unei arii protejate.
Mai multe poze:
http://picasaweb.google.ro/mtarcu/MarcajCulmeaNedeii#

8 octombrie 2010

Trasee din Tarcu: Poiana Mărului – Vârful Nedeia

Poiana Mărului – Buza Nedeii – Vf. Poiana Nedeii – Vf. Bistricioara – Vf. Mătania (Nedeia)

Marcaj: triunghi albastru.
Durata: 5 -6 ore
Secţiuni Timp Apă Distanţă Diferenţă nivel
Poiana Mărului  –  Vf. Buza Nedeii (ieşire în gol) 3 h Da, în localitate 4 km + 900 m
Buza Nedeii –  Vf. Poiana Nedeii 40′
2,5 km + 200 m
Poiana Nedeii –  Vf. Bistricioara 40′
2,5 Km + 220 m
Vf. Bistricioara  -  Vf. Mătania (Nedeia) 40′
2,5 km + 150 m
Traseul face legătura între Poiana Mărului şi culmea principală a Munţilor Ţarcu, în urcare prin padure, apoi ieşind în gol alpin şi parcurgând întreaga culme a Nedeii de la nord spre sud-est.
Pentru a intra în traseu, vom urma din Poiana Mărului drumul ce porneşte în amonte pe valea Bistrei Mărului, pe care îl vom urma de la drumul betonat 400m până lângă păstrăvărie.
Casa lângă păstrăvărie
Vilă lângă păstrăvărie
Acolo în dreptul unei cochete vile cu turn vom apuca spre dreapta pe un drum lateral ce urcă spre alte două vile recent construite pe o terasă.
Intrarea în traseu
Intrarea în traseu drumeagul dintre cele doua vile

Trecem prin faţa acestor construcţii şi prindem drumeagul ce începe să urce intrând sub poala pădurii.

Ţinem cărarea şi întâlnim rămaşiţele unor podeţe de lemn, loc în care va trebui sa urcăm abrupt printre copaci până ce prindem culmea din dreapta. Pe această culme poteca devine clară şi ne poartă în urcare printr-o serie de poieni spre est, si mai apoi spre sud, dupa cum se arcuieşte respectiva culme.
Poienile din pădure (La Preluci)
Poienile din pădure (La Preluci) 
Urcuşul continuă prin pădure (amestec foioase şi conifere) şi ajungem dupa aproximativ 3 ore la pajiştea alpină la altitudinea de 1515 m (am urcat de la 670 m din localitate).
Suntem pe o culme domoală şi vederea se deschide spre toate direcţiile. În apropiere zărim o baliză pe o proeminenţă, e vârful Buza Nedeii pe care îl ocolim pe poteca înierbată parcurgand spre sud culmea.
Buza Nedeii
Buza Nedeii 
Trecem printr-o înşeuare lină în dreptul vârfului Poiana Nedeii (1777m), pe care îl lăsăm în partea dreaptă şi ne continuăm drumul pe culmea lină ce se curbează urcănd uşor pe direcţia sud-est.
Ajungem în curând pe vârful Bistricioara  unde trecem bariera celor 2000m, având o caldare în stânga (căldarea Dalciului), dar vom ţine direcţia înainte chiar pe mijlocul culmii.
Poteca pe culmea Nedeii
 Poteca si borna pe culmea Nedeii
Dupa înca o jumătate de oră intersectăm poteca marcată bandă roşie de pe culmea principală, în apropierea vârfului Nedeia (2150m).

30 august 2010

Trasee din Tarcu: Poiana Mărului – Şaua Plaiului

Poiana Mărului – Pod Valea Şucului/Mărăşeşti – Cabană – Vf. Brusturu – Vf. Căleanu – Şaua Plaiului
Marcaj: bandă roşie.
Durata: 7-8 ore.
Secţiuni Timp Apă Distanţă Diferenţă nivel
Poiana Mărului – Pod Valea Olteana/Mărăşeşti 2h Da 6 km + 350 m
Valea Olteana – Cabană 2h
4 km + 600 m
Cabană – Vf. Brusturu 1,5-2 h La cabana 1,8 Km + 500 m
Vf. Brusturu – Vf. Căleanu 30′
1 km +  100 / – 30 m
Vf. Căleanu – Şaua Plaiului 30′ Între Ş.Plaiului şi Ş. Şuculeţului 1,6 km - 100 m
Traseul face legătura între Poiana Mărului şi creasta principală, parcurge în buna parte Valea Şucului pe drumul forestier şi apoi ajunge în pajistea alpină pe unul din picioarele împădurite. În continuare traseul urcă abrupt pe la marginea grohotişului pe vârful Brusturu, parcurge culmea Brusturu – Căleanu şi de aici coboară uşor pe pajiştea înaltă spre poteca de pe culmea principală.
Se porneşte din Poiana Mărului din dreptul podului peste pârâul Şucu (de lângă mânăstire) spre sud pe valea Şucului. Pe drumul forestier e posibilă deplasarea şi cu mijloace auto, de-a lungul apei care curge volburoasă peste pietre.
După aproximativ 4 km drumul începe sa urce, depărtându-se puţin de albia Şucului ce în acel loc prezintă o serie de repezişuri (cataractele Şucului). După cataracte, panta drumului se atenuează şi ajungem iaraşi langă apă.
Urmând drumul forestier spre sud întâlnim în scurt timp Şuculeţul, un afluent ce curge din stânga, de-a lungul căruia vedem un alt drum forestier secundar. Vom urma direcţia iniţială înainte peste podeţul de beton, iar dupa inca 900m drumul traversează pârâul chiar în aval de o frumoasă cascadă.

Cascada pe Valea Sucului, Km 6
Continuăm să urcăm având apa în stânga, ajungem dupa încă un kilometru (7 km de la Poiana Mărului) la un podeţ peste Olteana, pe partea stângă, în dreptul văii Mărăşeşti. Traversăm apa (Olteana) şi o luăm în stanga imediat dupa podeţ trecând şi peste pârâul Mărăşeşti pe un alt podeţ improvizat din trunchiuri. Suntem pe o vale îngustă, între panta împadurită şi pârâu.
Pod Valea Marasesti

Pod Valea Marasesti
Aici trebuie sa alegem poteca ce se desparte brusc în stânga şi urcă abrupt, pe un vechi drum forestier. Urcăm mai abrupt câteva sute de metri şi ne dam seama ca suntem pe o culme ce ne poarta domol spre est, printr-o pădure tânără, cu semne vechi de exploatare.  Întregul parcurs în urcare prin padure măsoară 2,3 km şi se parcurge în maxim o oră.
Ieşim din pădure pe lângă nişte fagi bătrâni, într-o poiană în mijlocul căreia se află o stână. Poteca turistică traversează jumătatea nordică a poienii, strecurându-se printre brazii ce o mărginesc spre est şi urcând pe o mică culme plată (1610m), de unde vederea se deschide.
Avem în faţă vârful Brusturu, ce se ridică maiestuos ca o piramidă, impăienjenit de jnepeni şi bolovani imenşi. În continuarea crestei se vede şi vârful Căleanu, dominând cu ai săi 2290m prăpastia ce se cască între el şi Brusturu (Groapa Brusturului). În stânga noastră avem Valea Şuculeţului, prelungă şi împadurită, peste care zărim domoala culme a Nedeii.
Suntem aproape de cabana Brigitta, construită în 2009 pe piciorul ce coboară din vârful Brusturu spre nord în valea Şuculeţului. Poteca trece pe lângă cabană (1625 m), de la marginea pădurii pană aici am mers 1.5 km. Cabana este proprietate privată , nu oferă cazare sau masă.
Cabana

Cabana Brigitta

În continuare vom părăsi poteca principală (ce se îndreaptă în continuare spre est spre stânele din căldările Căleanu şi Şuculeţul) şi vom urca direct spre vârful Brusturu, pe culmea din dreptul cabanei, menţinându-ne aproape de marginea căldării din stânga, în mijlocul căreia curge un pârâu. La altitudinea de aproximativ 1750m vom traversa perpendicular alte cateva poteci pastorale, ce parcurg pajiştile pe curbe de nivel, la diferite înăltimi, şi vom continua sa urcăm abrupt printre jnepeni şi uneori pe grohotiş direct spre vârf.
Urcarea spre Brusturu

Urcarea spre Brusturu
Atenţie: în caz de vreme nefavorabilă, nu se recomandă a se urca spre vârful Brusturu!

Ajungem pe Brusturu dupa un efort susţinut, la altitudinea de 2116m. Urcuşul de la cabană a durat 1.5h.
Daca vizibilitatea ne permite, de pe piramida de pietre putem admira spre sud imensa căldare Olteana, peste care se ridică muntele Ţarcu, având în vârf staţia meteorologică. Spre sud-est vedem o culme înierbată spre Căleanu în prim-plan, iar în plan mai îndepartat distingem vârfurile Prislop şi Nedeia (spre NE). În ultimul plan ar trebui sa vedem vf. Gugu şi chiar vf. Retezat, putin mai la N.
Pentru a ajunge pe vf. Căleanu vom ţine culmea spre sud-est, lăsând în urmă o şa înaltă şi abordând cu deosebită atenţie  urcuşul abrupt şi expus ce ne aşteaptă. În acel punct există urme de poteci şi pe stânga şi pe dreapta pintenului ce se înaltă abrupt în faţa noastră, iar în funcţie de condiţii se va alege varianta potrivită (pană în iulie partea nordică poate sa prezinte acumulări de zăpadă inclusiv peste potecă, caz în care va fi menţinută o variantă a potecii de pe partea sudică, urcând apoi în creastă pe panta înierbată).
După vreo 200m de la acel pasaj delicat, ajungem pe vârful Căleanu (2190m), punctul de înălţime maximă a traseului.

Vf. Căleanu

Vf. Căleanu
De aici acest traseu va urma culmea domoală spre sud încă 1,5 km, întâlnind traseul principal de creastă al munţilor Ţarcu în Şaua Plaiului.
De pe vârful Căleanu ne putem îndrepta şi direct spre E  urmând buza Căldării Şuculetului spre Şaua Şuculeţului, dacă dorim să  continuăm spre vârfurile Nedeia sau Prislop.

15 august 2010

Trasee turistice Ţarcu

Dragilor si dragelor,

Poate ca unii dintre voi stiu deja ca am de ceva vreme preocupari pentru aria protejata Muntii Tarcu, in cadrul Asociatiei Altitudine care a primit administrarea sitului Natura 2000 existent acolo.

Vreau sa va cer ajutorul in inventarierea traseelor turistice si a starii acestora.

Dupa o discutie cu domnul Valentin Balaban, seful Salvamont CS, se pare ca traseele oficiale (omologate) sunt cele descrise in MN51 Muntele Mic Tarcu, de Gh Niculescu (ed. 1990).

Dupa o analiza si triere, traseele turistice din Tarcu actualmente sunt urmatoarele:
http://www.tarcu.ro/turism/trasee-turistice

Convingerea mea este ca se pot inventaria, completa si updata aceste trasee, cu ajutorul vostru.
Avem nevoie de date actualizate despre aceste trasee. Dupa inventariere, vom trece la remarcarea unor trasee mai importante... ideal ar fi sa avem informatii cat mai corecte despre toate traseele.

Avem nevoie pentru fiecare traseu (sau partial pentru segmente de traseu) de urmatoarele date:

I.    Nr traseu ____ segment: ____
II.    Localizare:
a.    Start: nume _______  coord. GPS _____
b.    Finish: nume _______  coord. GPS _____
III.    Starea potecii: F/B/E/I (F Buna/Buna/doar pt. Experimentati/Impracticabila)
IV.    Marcaj: M/N (Marcat/Nemarcat)
V.    Starea marcajului: OK/P/L (OK, Partial marcat, Lipseste in cea mai mare parte)
VI.    Timpi de mers ____ (lejer, cu rucsac si cort, pt segm. respectiv)
VII.    Lista puncte intermediare :
•    nume _______  coord. GPS _____
•    nume _______  coord. GPS _____
•    nume _______  coord. GPS _____
•    ...
VIII.    Surse de apa in traseu :
a.    descriere ______________________
b.    coord GPS _____
IX.    Obiective turistice pe traseu (cabane, puncte de belvedere, popas, varfuri, poieni, rascruci de trasee, lacuri, rauri, stani...)
a.    Nume loc ______________________
b.    coord GPS _____
X.    Alte observatii : _______________
XI.    Poze din traseu (adresa web / fisiere .zip atasate) _________

Am facut si un formular pe care il puteti descarca in format .doc, sa-l trimiteti completat, cum va pica mai bine:
http://www.tarcu.ro/wp-content/uploads/2010/08/Formular-traseu-Tarcu-aug-2010.doc

Cei care doresc sa ajute, datele sau formularele la trimiteti direct la mine (mailto:alin.ciula@gmail.com , ... eu le voi centraliza si insera intr-o baza de date.  

Coordonatele GPS nu sunt esentiale, le putem lua si ulterior... in caz ca nu le aveti, importanta e descrierea. Si nici pozele nu sunt obligatorii.

Multumesc anticipat celor ce vor contribui.

Alin Ciula
Situl Natura 2000 Muntii Tarcu
http://www.tarcu.ro

9 iunie 2010

Telegrafic din Ţarcu

Lugoj. Dimineaţă. Start. Semafoare.
Caransebeş. Cerna-Lukoil. Benzină proastă.
Cratere.Viteză 'de croazieră'. De cand îl ştiu, drumu-i la fel. (n.a. În ce puii mei de ţara trăim !?!?

Zerveşti. Asfalt nou. Beton. Turnu Ruieni. Primărie. Harambaşă. Borlova. Asfalt nou.
Bicicleta. Raluca. Muntele Mic. Nu vrea să o luăm şi să punem tzoacla pe portbagaj.
Mircea. Enrico. Mişcare.
Una bobină inducţie kaput. Chin la deal. Telescaun. Asfalt. 3 cilindri. Grăbeşte-te încet.

Şaua Jigorii. Se taie pădurea!!!

Vacă. Prăjitură de la Lore. Şi la vacă. Lins pe bot.

Culmea Jigorii: băncuţe noi. Copacii goi. Se taie pădurea!!!
Se taie pădurea la greu, meticulos şi fără grijă.

Urme noi. Motoare, ATVuri. Paralele prin iarbă cu drumurile de anul trecut, şi de anul răstrecut!!!. Rânjet de nămol.
Liziera pădurii, 5m laţime!!! Defrişare, după lizieră...
Urme de TAF în loc de potecă. Marcaj proaspăt. Cruce galbenă. Cruce galbenă!?
Kein potecă, urme de TAF rulz.

25 mai 2010

Hercules Maraton 2010

E dupa amiaza dinaintea startului maratonului Hercules.
Suntem la Pensiunea Dumbrava si ma inscriu la maraton.
Multi cunoscuti, si mai multi necunoscuti... atmosfera linistita (deocamdata), dar tensiunea mocneste in aer.
Hercules 2010 - photo by Hume

Dupa ce primesc pachetul de concurs, cu numar si chip, nu mai astept nici pastele nici sedinta tehnica si pornesc maratonul propriu.
Pentru ca Lore va sta in punct de control la bisericuta Dobraia, nu voi ramane in valea Cernei, ci vom merge impreuna la Cracul Teiului, pe urma voi cobora eu dimineata sa iau startul in cursa.

 Dupa 5 ore de alergat - Merci Calin!
Zis si facut...
Impreuna cu Lore, cu Paiciu (de mult n-am mai vorbit cu nazdravana de Paiciu!), cu Maia si fiica ei Ana pornim pe drumeag in sus. Doar nu era sa las singure patru fete :)

Mergem catinel, suntem cu bagaje si Ana (12 ani) nu e obisnuita cu muntele... imi convine. Facem doua ore pana la Cracul Teiului, avand inca dubii daca vom fi primiti sa innoptam in casa, desi Alin ne asigura ca a vorbit cu gospodarul.
Drumul e marcat deja, il intalnim si pe Robi care a fost sa verifice marcajele la traseul scurt (unele din ele disparusera de saptamana precedenta).
Ajungem la gospodaria de langa izvor, si intr-adevar domnul Lazar ne primeste si ne ofera o camera unde sa dormim. Am sta la taclale, dar e treaba de facut asa ca profitam inca de lumina.

La izvor ne asteapta Marcus, numai bine reusim pe lumina sa incropim acoperisul la masuta pentru punctul de revitalizare, din niste crengi si o prelata.

Totul e pregatit. Apare Andy din Resita cu trupa de la Bike Attack, Hume care va fotografia in zona si Eugen cu Calin ce vin cu Medana.
Lore cu Marcus vor sta la bisericuta, Paiciu cu Medana la Cracul Teiului, iar Maia si Ana vor ajuta si ele. Hume va poza pe traseu.
Ne adunam in casa, tocmai la timp pentru ca afara se lasa intunericul si incepe sa toarne, cu tunete. Mancam si povestim cu gazdele noastre, care se mira cum vom alerga concurentii peste munte si-napoi pe vremea ploioasa ce se anunta.
 Cu gazdele noastre - photo by Paiciu
Potecile umblate de vite au devenit o mocirla de nedescris.

21 februarie 2010

Innsbruck iarna

Nu putem vorbi de Innsbruck, capitala regiunii austriece Tirol fara sa amintim sporturile de iarna. Pe care austriecii le practica ca pe un adevarat cult, iar strainii se imbulzesc pe pistele impecabil intretinute si echipate.

Innsbruck e situat pe valea raului Inn, si accesibil cu masina din Timisoara sau Arad in 10 ore.

Orasul a gazduit Jocurile Olimpice in iernile din 1964 si 1976, si nu exista localitate sa nu aiba minim o partie de schi, sanie sau schi fond.

Ca si domenii schiabile, se remarca in imediata apropiere Axamer Lizum, Seefeld, Patscherkofel (Igls), Kuhtai, ca sa nu mai vorbim de Stubai aflat putin mai departe la vreo 40 km.
Se poate schia chiar si deasupra centrului orasului, privelistea e spectaculoasa dar din pacate n-am ajuns la Nordkette, e o singura pista destul de abrupta si noi am preferat o zona mai intinsa.

Am putut sa ma conving anul trecut la Stubai ce inseamna o vacanta la schi.
De data asta, pentru ca stateam chiar in Innsbruck, in scurtul ragaz de 5 zile am ales cu predilectie Axamer Lizum pentru ca era aproape de oras si suficient de intins si de bine dotat.

Axamer se remarca prin cabina pe sine, care poate duce deodata 160 de oameni pana sus in cel mai inalt punct Hoadl 2340m, de unde porneste partia olimpica de coborare la vale (tot acolo se afla acum un imens restaurant).


2 februarie 2010

Pe urmele incasilor


In Quechua, Cusco inseamna centru.
Centrul imperiului inca, Tawantinsuyo, ce se intindea peste muntii Anzi ocupand mare parte din vestul Americii de Sud.
Era anul 1533. Maretul rege inca Atahualpa, prins intr-o ambuscada in nov. 1532 de catre spaniolii condusi de Francisco Pizarro, este executat. I-a umplut cu aur pe conchistadori in schimbul eliberarii sale, dar degeaba. Acuzatii: nesupunere, credinta in idoli, fratricid. Din camera in care era inchis, Atahualpa comandase uciderea fratelui sau vitreg Huascar, cu care isi disputase tronul si pe care il invinsese chiar inainte de a fi prins el insusi de catre Pizarro, in ambuscada de la Cajamarca (acolo 180 de spanioli au reusit sa macelareasca cateva mii de incasi si sa-l captureze pe rege). 

In anii care urmeaza, spaniolii ocupa Cuzco, pun regi-marioneta prin care conduc, profitand de rivalitatile dintre triburi.
Incasii asediaza Cuzco in 1536-1537, dar nu reusesc sa-l cucereasca pentru ca bolile aduse de spanioli fac ravagii. Se retrag in fortareata Ollantaytambo, si dupa ce-i infrang pe spaniolii veniti dupa ei, decid ca sunt prea expusi (Ollantaytambo e la o zi de mers de Cuzco), abandoneaza fortareata si se retrag in jungla inalta. De aici, din Vilcabamba, incasii lupta impotriva spaniolilor pana in 1572, cand e prins si omorat ultimul rege inca, Tupac Amaru.

<-- This image, Inca-Spanish confrontation in Cajamarca  is in the public domain because its copyright has expired.

Pe vremea incasilor, tot imperiul era brazdat de o retea de drumuri construite cu migala si maiestrie (Inca trail, Camino Inca, iar in quechua Capaq Nan), astfel incat desi nu cunosteau roata si nu vazusera caii (unicele animale de povara erau lamele si nu se puteau calari) mobilitatea nu era o problema in intregul imperiu. Rivalizand ca si intindere cu celebrele 'via' romane, doar o parte din aceste drumuri  se mai pastreaza in zilele noastre

Ollantaytambo e un orasel construit din piatra, acolo unde raul Urubamba (denumit si Vilcamayo sau Vilcanota) strabatand Valea Sacra (Valle Sagrado) a incasilor paraseste platourile manoase de la 3000 m din Anzi si se avanta spre jungla inalta si umeda printr-un ingust defileu stancos. Prin acel defileu, un drum construit cu sudoare inca insotea valea, si se ramifica apoi urcand spre locuri sacre, pe crestele muntilor. Mai exista si azi, este celebrul Inca Trail to Machu Picchu.

Retragandu-se in jungla catre Vilcabamba de teama spaniolilor, incasii insisi distrug drumul la intrarea in defileu, pentru ca spaniolii sa nu-i urmareasca si pentru a proteja locurile sacre. Conchistadorii aveau sa ajunga la Vilcabamba dupa multi ani si sa-i infranga definitiv, dar pe alta cale, salbatica vale Urubamba si comorile sale ramanand necunoscuta.

Desi exista marturii ca Machu Picchu (in Quechua: old mountain) a fost vizitat de albi (condusi de localnici) inca din sec XIX, abia in 1911 profesorul Hiram Bingham il 'descopera' si deconspira intregii lumi "The Lost City of the Incas".


In zilele noastre Machu Picchu e pe lista celor 7 minuni ale lumii si e invadat de turisti, fiind cel mai 'productiv' obiectiv turistic din America de Sud. Din cauza turismului excesiv care risca sa degradeze poteca si zona, pe Inca Trail s-au pus restrictii astfel ca azi dor 500 turisti sunt acceptati zilnic, si doar prin operatori turistici, preturile crescand prohibitiv (la peste la 500$ pentru Inca Trail/4 zile)!

De aici, incepe povestea noastra...

Ajungand in Cusco in sezon ploios, ne decidem pentru un alt tip de excursie.
Desi am putea ajunge la Machu Picchu pe cont propriu, fie cu trenul (pentru ca e tren pana la Aguas Calientes, la poalele sanctuarului, de la 40$ in sus pentru cei ~25km din Ollantaytambo) fie cu auto pe la Santa Teresa (15 km aval de Aguas Calientes), optam pentru o oferta combinata: Inka Jungle Trail. Sunt doua companii ce ofera acest tip de excursie, initiatorii (despre care scrie-n carte) si ceilalti (Conde Travel) pe care-i nimerim noi...


6 ianuarie 2010

Punct de vedere: Rosia Montana!


View Larger Map

Am vazut ca sfarsitul de an a fost unul furtunos... o gramada de schimbari in politica, noi sperante dar si luari de pozitii bizare ale unor demnitari.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/880275/Aurul-din-Rosia-Montana--i-a-luat-ochii-lui-Videanu/
Probabil cei interesati ii stiti: sunt marii mahari care au impresia ca pot face ce vor in tara lui Papura Voda!
Acest nou post il scriu pentru ca sunt revoltat de atitudinea lor.