21 ianuarie 2009

Tort de frisca cu Tirami'Su

Daca n-a venit iarna la noi, am mers noi la ea. Am pornit sambata 11.01 catre Innsbruck, si dupa aprovizionarea la Decathlon cu ce ne mai lipsea (manusa/casca/placa/clapar/fermoar) pe noapte poposeam la casa ospitalierei doamne Mak. A doua zi, duminica, incolonarea spre ghetar... unde am ajuns parca in alta lume. http://www.alpineskimaps.com/htm/austria/stubai/winmap.htm StubaiGletscher este cel mai mare domeniu schiabil pe ghetar din Austria, si pentru noi profanii obisnuiti cu Muntele Mic si Straja a fost o revelatie. Parcatul a fost o surpriza, te dirijau in parcare unde sa te opresti, pe urma ne-au luat cu autobuzele din parcare si ne-au lasat la gura telecabinei, (tehnica SF, ce mai). Urcatul cu gondolele a fost o alta patanie, noi ca natafletii ne-am imbulzit afara la prima statie (Mittelstation Fernau), dar de fapt gondola era ghidata de un sistem mecanic pe alt cablu ce te urca mai sus... asa am ramas pe margine ca la offside si asteptam urmatoarea gondola libera (care a si venit in scurt timp). Am ajuns totusi in Gradina Caprelor (Gamsgarten) de unde am luat mai departe un telescaun. Treptat ne-am dumirit cum e cau urcatul si cu pistele, care pe unde merge... erau atat de multe incat iti trebuiau mai multe zile ca sa te dai pe toate. N-am mai schiat pana acum pe ghetar si mi-a placut foarte mult, desi zapada de pe partii (ninsa dinainte de Craciun) tot o "gheata" era. Tare, tare! O bateau baietii cu ratrackul, dar tot te zdruncina de numa' si era foarte neplacut sa cazi... Ce sa mai zic, am cautat partiile negre, si n-am gasit decat una, si-aia betonata. Pana la urma m-am dat pe albastre (cele mai usoare cica), dar si acolo am avut ceva probleme ca luai o vitezaaaa ...(mie-mi place sa merg mai direct pe partie, varfurile spre vale si cat mai putine inflexiuni). Asa ca am cotit mai pe langa piste, unde era mai moale. Acolo era mai bine... Dar tot era gheata si nenumarate urme inghetate brazdau orisice suprafata de zapada schiabila. Abilitatile mele echilibristice au fost puse la grea incercare. Pana la urma m-am descurcat. Am ochit insa partiile rosii punctate (Skiroute nur fur Skilehrer oder Alpinerfahrung ;) ) si le-am pus gand rau. Mai ales una mi-a atras atentia: Kanonenrohr (tzava de tun), practic un jgheab inclinat la 45%. Le-am lasat insa pentru zilele urmatoare, ca astia la 16 inchideau instalatiile, si pentru prima zi era destul. Inca un amanunt... in ziua aia frumoasa de duminica s-a tinut tocmai Stubai Jam (concursul-spectacol de salturi si figuri), i-am vazut pe cativa in actiune dar habar n-am avut la ce event bengos tocmai asistam (am aflat mai tarziu de pe derdelus.ro). Am remarcat dracoveniile alea de trambuline si pipe-uri, dar dracu le-a bagat in seama ca eu aveam propriile experiente, dandu-ma pe unde apucam. A doua zi, am zis sa facem o tura a zonei. Ne-a zis doamna Mak ca toate partiile din zona functioneaza (ne venea greu sa credem la cei 15 cm de zapada din vale). Culmea ca a avut dreptate. Am mers la Fulpnes (un mic orasel) la Schlick 2000. Acolo, mai putine piste, dar practic tot versantul (acoperit cu padure de tisa printre care serpuiau partiile) era tot o urma de schi si snowboard. Se dadusera astia si prin scorburi! http://www.schlick2000.at/sixcms/media.php/794/panorama_schlick_05_06.jpg Acolo ne-au placut foarte mult ...terasele! Era un soare de te-mbia la lancezeala, si ne-am proptit pe sezlonguri ca pensionarii. Privelistea era incantatoare, vedeai oraselele de la poalele muntelui si valea pana spre Innsbruck (astea nu se vad la StubaiGletscher). Mi-a placut scoala de ski pentru copii: pe cei mai mici ii prindeau de bratele unul linghispir care se rotea, si astia micii nestiind sa ia curba, picau si ramaneau agatati ... nu va temeti nu era deloc horror desi unii mai plangeau. http://picasaweb.google.com/loredana.stefanut/AustriaStubaiGletcher#5293028870195896290 Apoi ii urca cu tot cu schiuri pe o banda transportoare si-si dadeau la vale cu instructoritza in fata... interesant! Langa Kreuzjoch restaurant, versantul e ideal petru lansari cu parapanta. Era amenajata si o rampa de decolare pentru deltaplan acolo. Cum vremea era superba si cu Alpii Tirolezi nu ne intalnim zilnic, Lore a optat sa coboare in zbor (coborarea pe schiuri pana in parcare era lunga si plictisitoare), asa ca i-am carat schiurile pana jos. O termica meseriasa le-a permis sa se-nalte la 3000m peste Alpi, fara avion! http://picasaweb.google.com/loredana.stefanut/AustriaTandemFluge# Voiam sa ajungem in ziua aia si la celelelte domenii schiabile afara de StubaiGletscher, dar cu zburatul ne-am intarziat (asa zi faina era ca puteai sa stai in aer pana la lasarea serii). Am mai apucat sa mergem doar la Serles (http://www.serlesbahnen.at/img/pano_winter.jpg) si sa ne dam pe cele 2-3 partii de acolo... bineinteles coborand la lasarea intunericului pe partie pana in parcare la masina. Acolo am gasit pista perfecta: lunga de vreun km, si cu inclinare constanta undeva la 25%. Acolo putem sa ma dau direct, la viteza fara sa virez, in timp ce Lore incerca ca mearga si ea mai tare, cu mai putine viraje. Dimineata urmatoare mi-am bagat bootsii in snowboard, si dupa un scurt contact cu pistele albastre (erau tari ca naiba), am luat la rand bucatile de zapada dintre ele si pistele rosii punctate (alea de zice sa te duci pe ele cu Lehrer si Erfuhrung). Intr-adevar pe-acolo zapada era mai moale, n-o tasasera astia cu PistenBully (asta-i ratracku ' lor, asa-l cheama). M-am dat pe toate (afara de Tzava de tun, care nu stiu cum naiba de am scapat-o, venea ora 16), experienta a fost diversa si foarte interesanta, mai putin relatia cu Lore care a inceput sa se tensioneze, pentru ca o lasasem de izbeliste cu ceilalti pe partii si-mi faceam de cap pe ghetar. Aveam insa un as in maneca ca sa ma reabilitez: sa coboram impreuna cei 10 km pana in parcare la masina. In scopul asta am si dat placa pe schiuri, urcand practic la limita cu gondola inapoi pe ghetar, la 16:05. Cand colo, ce sa vezi, colegii ratasera intrarea pe traseul 14 de coborare, si se-nghesuiau la gondola sa coboare, in timp ce eu urcam cu telescaunul, si baiatul de acolo imi facea semne ca asta-i ultima tura. Duca-se cu cabina... am pornit pe Wilde Grub'n (traseul de coborare 14 - poate cineva sa traduca asta???) si chiar daca pantele uneori foarte abrupte cu zapada beton nu sunt o combinatie prea fericita, la stilul meu de skior kamikadze n-aveam ce pierde. Am ajuns deci in parcare fara peripetii, dar fitilul la dinamita era deja aprins, si in masina numai ce-a explodat de era sa ne rasturnam de pe sosea in rapa! Asa ca in ziua urmatoare am stat cuminti, n-am mai mers la ski, doar seara am vizitat piscina din Neustift. Totusi ziua aia n-am pierdut-o degeaba, ne-am plimbat prin zapada cu rachetele pe o vale ascunsa pana la o cabanutza (Oberisalm 1700m), ningea si era zapada mare, asa ca numa bine efectele exploziei s-au estompat. Ultimele doua zile au fost de vis! Am fost pulbere... Pardon! ... a fost pulver pe ghetar. O zapada noua de aproape 40 cm acoperea totul. Bineinteles ca partiile fusesera batute cu ratrakul... asa ca le-am evitat pe cat am putut. Lore a descoperit si ea vraja datului prin pulver pe pante putin abrupte si-i placea, pana la urma am coborat la plecare si pe Wilde Grub'n (asta-i o larva salbatica, cumva?). Asa am profitat la maxim de particica de ovaz oferita din banii nostri cailor carutelor imperiale (pardon! / 150Euro=skipass 5 zile / kilowattilor gondolelor austriece). Cam asta fu Stubaital (Stubai Thal)... o lume minunata, cu oameni primitori, skiori, zburatori (muncitori intr-un cuvant), a trecut ca-ntr-un vis frumos (si prea scurt). Mai vrem!!! Mai multe poze: http://picasaweb.google.com/loredana.stefanut/AustriaStubaiGletcher#

Niciun comentariu: