Pagini

31 martie 2013

Roads... were not built for cars!


LOCUL CICLISTILOR E PE SOSEA!

Inspirat din blogul lui Carlton Reid, acest post este o pledoarie in favoarea ciclistilor pe drumurile publice, a protejarii dreptului lor de a circula pe sosele (care e uneori ignorat de autoritati)..

La New York (in concurenta cu europa vestica - Olanda) se inaugura in 1894 cea mai buna pista de bitzicle din lume (era si unica de acest fel, cu cele 5.5 mile lungime). 
Dupa mai bine de un secol, in 2012, primarul din New York Michael Bloomberg spune ca drumurile nu sunt doar pentru masini. Si ca ciclistii si pietonii, alaturi de transportul public sunt mai importanti decat automobilistii! 

Socant, nu? Poate doar pentru unii, ce iau de buna ce ne spune Xsulescu, ajuns vremelnic in scaune domnesti pe Dambovita sau aiurea.

In halucinanta Romanie, sunt oameni ce sustin sau decid ca pistele de biciclete nu au loc pe sosea, experimentand tot felul de solutii, trasand piste pe trotuare sau interzicandu-le bicilistilor sa circule laolalta cu masinile (ca sa nu numere mortii).
Acesti edili sau legiuitori ignoranti nici macar nu-si dau seama ca interzicand circulatia biciclistilor pe sosea, nu fac decat sa aglomereze traficul auto. Nu pricep ca atitudinea lor agraveaza problema, si tocmai creearea de conditii civilizate pt circulatia bicicletelor, pietonilor si un transport public eficient este solutia pentru decongestionarea traficului infernal din orase.

Soferul ce ma claxoneaza din spate, spunandu-mi apoi prin geamul deschis sa nu circul pe sosea, cand am pista pe trotuar, este la fel de ignorant, si ar trebui sa stie ca locul meu de ciclist e acolo, in rand cu el.
Soseaua tocmai de aia e facuta si o folosesc, sa ajung rapid din punctul A in B invartind doua pedale in stilul meu, la fel cum un sofer apasa doar una sa tureze motorul.
Soselele sunt facute SA CIRCULI pe ele cu orice mijloc de transport (inclusiv bitzicla), in timp ce trotuarele, aleile si parcurile sunt pentru pietoni si pentru plimbare (chiar si cu bicicleta, desigur, pentru ca nu o sa-mi duc copilul ce abia invata sa pedaleze pe sosea, ci o sa mergem frumos pe trotuar si in parc, cu grija la ceilalti pietoni).

Dar, nu asta e subiectul postarii, cum circul eu pe strazi sau trotuare (va asigur ca foarte rapid si direct) ci altul:

ROADS WERE NOT BUILT FOR CARS
Soselele n-au fost facute initial pentru masini (extrem de rare in sec XIX), si tocmai biciclistii au avut cea mai importanta contributie la constructia drumurilor moderne intre 1880 -1905, cand se folosea uzual mai mult trenul, velocipedul sau sareta/caruta.
Desi aparut in sec XVIII, automobilul ramane doar o jucarie artizanala si exclusivista multa vreme, iar boomul cailor ferate si al industriei din anii 1850 are o influenta nefasta asupra drumurilor dintre localitati, ce sunt lasate sa se degradeze fiind preferat si dezvoltat transportul pe calea ferata.
In aceste conditii, bicicleta desi inventata mai tarziu castiga mai repede teren, iar biciclistii pun umarul la imbunatatirea semnificativa a infrastructurii, inainte de raspandirea automobilului.

Carlton Reid, autorul blogului, biciclist si editor al unor reviste/situri pt. ciclisti din Anglia, va publica in 2013* o carte documentara despre cum ciclistii din UK si din Statele Unite (si nu numai) au contribuit la imbunatatirea strazilor si drumurilor in asa numitele Good Roads Campaigns. Ca urmare a initiativelor ciclistilor, strazile si drumurile au fost refacute devenind mai practicabile si mai sigure, cu mult inaintea raspandirii automobilelor (multe imagini sunt preluate de pe blogul lui Carlton, sau de pe wikipedia).

*Update 2015: Intre timp cartea a fost publicata si e disponibila aici: www.roadswerenotbuiltforcars.com

Fenomenul nu a fost neaparat similar si-n zona balcanilor, unde oamenii abia isi castigau drepturile si independenta, nu le ardea de bitziclit atata la vremea respectiva.

Drumurile si caile de comunicatie
Este cunoscut faptul ca romanii au dezvoltat strazile (viae publicae), ducand tehnica de constructie pana aproape de 'perfectiunea' posibila acum 2000 de ani. Aceste via permiteau calatorilor, carelor cu provizii si marfuri, dar si trupelor armate o deplasare mai eficienta.
Iata o harta a drumurilor romane, concludenta (sursa: wikipedia).


Drumurile romane au constituit o baza trainica, folosita intens de calatorii pedestri, animalele de povara si carutele ce colindau continentul de-a lungul erelor intunecate. Chiar si astazi, unele sosele sunt construite pe amplasamentele vechilor drumuri romane.


Aparitia bicicletei

In zorii secolului XIX, baronul Karl von Drais inventeaza un soi de vehicul de incalecat cu doua roti egale, ce impins cu picioarele pe sol permitea o viteza mai mare de deplasare.
Numit Laufmaschine, sau dupa numele baronului draisine (drezina!, termen ce cu timpul si-a schimbat sensul spre calea ferata), a fost testat in 1817 si patentat in anul urmator, conceptul fiind copiat si raspandindu-se rapid pe continent sub denumirea de velocipede (fr.) sau dandy horse (en.).
Abia in 1860 se vor atasa pedale rotii din fata si treptat apar diferentialul, lantul, rulmentii, pneurile gonflabile (toate inventii ale biciclistilor), se perfectioneaza cadrul, etc.
Spre inceputul secolului XX, ciclismul devine mod de deplasare curent si de petrecere a timpului liber, apar o multime de cluburi, se organizeaza excursii si chiar concursuri.
Aceasta efervescenta ciclista de la vremea respectiva a avut ca rezultat drumuri mai bune si mai rapide, si inceperea primelor asfaltari.



Roads... were not built for cars!
Cartea descrie rolul pe care ciclistii l-au avut in realizarea drumurilor si soselelor moderne, cu suprafata de rulare dreapta, asfaltate, fara praf.
Mai tarziu, motoristii au preluat nu doar reteaua de drumuri publice aflata in conditii bune datorita biciclistilor, dar au si neglijat meritul biciclistilor in realizarea soselelor. Cu toate ca mai toti pionierii industriei auto au fost biciclisti la randul lor!

Multi automobilisti considera ca soselele au fost create pentru ei.
De fapt, automobilistii sunt ultimii veniti pe drumurile publice. Inaintea lor au fost pedestrii, animalele de tractiune si carutele, si apoi biciclistii. Biciclistii sunt cei ce au militat pentru cai de rulare mai bune, drepte si rapide, fara praf. Ei au creat si legile cu privire la primele sosele. Biciclistii au fost cei datorita carora, si pentru care s-a turnat primul asfalt!

I often hear that the automobile is the parent of good roads. Well, the truth is, the bicycle is the father of good roads.” - declara in 1929 Horatio Earle, primul sef al State Highway Department, creat in 1905 datorita puternicului lobby ciclist!
Boomul ciclist din 1890 a fost urmat de mania motorizarii secolului XX, si multi antreprenori cu experienta acumulata din ciclism au facut pasul spre industria auto, printre ei: Ford, Peugeot, Michelin, Dunlop, Rolls, etc... ei practic au migrat spre automobile cu toata experienta acumulata fabricand/utilizand/vanzand biciclete.
Unii, au uitat de unde au plecat insa.
"In 1924, the Ford Motor Company said drivers had kick-started the movement for better roads.
NOT TRUE. IT HAD BEEN CYCLISTS, ACTIVE LONG BEFORE DRIVERS." - se arata in carte.
Puternicii producatori de automobile au rapit intre 1920 si 1930 ciclistilor meritul de creatori ai soselelor moderne.
Cartea Roads Were Not Built For Cars ne povesteste adevarata istorie.
Pentru final, un excelent accent de umor englezesc, parodiat dupa un gag celebru in UK (nu traduc decat prima replica - din cauze evidente):

MOTORISTS’ FRONT OF JUDEA: What Have The Cyclists Ever Done for Us?
"- Ne-au ruinat, ticalosii! Nu platesc taxe, trec pe rosu... Cu ce ne-am ales din partea lor?!
- Cu cauciucurile! ..."

'REG: Cyclists have bled us white, the bastards. They don’t pay road tax, they run red lights. And what have they ever given us in return?
XERXES: Pneumatic tyres.
REG: What?
XERXES: Pneumatic tyres.
REG: Oh. Yeah, yeah. They did give us that. Uh, that’s true. Yeah.
COMMANDO #3: And ball bearings.
REG: Yeah. All right. I’ll grant you pneumatic tyres and ball bearings are two things that the cyclists have done.
MATTHIAS: And the roads.
REG: Well, yeah. Obviously the roads. I mean, the roads go without saying, don’t they? But apart from pneumatic tyres, ball bearings, and the roads…'

16 martie 2013

Musafiri pe Peleaga

Pentru mine, a fost scurt, dar fain... am participat partial doar la tura din 8-10 martie a Nahanny Camp.
In afara de faptul ca am ajuns singur noaptea tarziu la Gentiana, gandul mi-a zburat la Adina Mosincat atunci cand escaladam tzancuri deasupra Caldarii Berbecilor. 
N-am ramas nici macar la ciorba de la Pietrele, la 16 eram din nou la Carnic si porneam spre Olanesti, sa recuperez fetele.

Am sa-l las pe Dan Glazar sa povesteasca experienta de pe Peleaga:

"In weekendul "Musafiri pe Peleaga" unii au adaugat ceva la viata lor, altii si-au facut ziua de maine mai faina ca ziua de ieri...                                                             
Ajustam raza de actiune a rachetelor
Recapitulare...
             Sambata, trezirea la 5. Din celalalt colt al refugiului se aude melodia...De obicei, setarile acestea deranjeaza. Asa-s gandite poate. Nu recunosc "telefonul". Melodios, ma face sa zambesc. Nu-s sigur daca se leaga de bombanelile de seara sau de vantul din padure care ne asteapta...Foieli, gemete inabusite-n sacii de dormit, chef de actiune de numa', numa'...Exercitii mentale motivationale, fiecare crapa ochii dupa cum se pricepe. De parca n-ar fi de ajuns, dezmeticeala-i urmata de un anunt: afara ploua! Baloane se desumfla... Baloane zboara prin refugiu propulsate de dorinte amanate.
Mai tarziu tropaiala de bocanci, tridenti inchisi, lopeti, coltari si sonde prinse pe rucsaci, clujeni treziti si mirati, intrebari profunde: cine-s narozii astia? la ce ora si pe vremea asta?
Vreme calda si zapada umeda, prea umeda...  
O singur rand de urme
             Foieli, gemete inabusite-n sacii de dormit, chef de actiune de numa', numa'...Exercitii mentale motivationale, fiecare crapa ochii dupa cum se pricepe. De parca n-ar fi de ajuns, dezmeticeala-i urmata de un anunt: afara ploua! Baloane se desumfla... Baloane zboara prin refugiu propulsate de dorinte amanate.
Mai tarziu tropaiala de bocanci, tridenti inchisi, lopeti, coltari si sonde prinse pe rucsaci, clujeni treziti si mirati, intrebari profunde: cine-s narozii astia? la ce ora si pe vremea asta?
Regrupare
Unii isi iau doagele in spate
In plin efort, o raza de soare
Vremea se arata mult mai buna decat prognozele.
Spre o alta dimensiune
Faimoasa creasta Pietrele
De data asta, Valea Rea e taramul luminos si Tara Hategului cel intunecat 
Purcedem spre creasta 
La doi pasi de cornisa, abordand Coltii Pelegii
              Ploaie, lapovita si ninsoare. Adieri de vant placute. Vagi culoare de lumina sparg periodic cerul...zgarcenie mare. Pauze scurte, ceai cu ciocolata. Cincisprezece siluete intr-o ambitioasa cadenta soldateasca sapa urme spre Peleaga. Ceata cu vant. Ace negre dinspre stanga strapung norii spre poteca noastra. Varfuri, tancuri, lespezi din Coltii Pelegii ies haotic despicand cornise si balcoane. Ceata-n dreapta, acopera haul. Caldarea Berbecilor inghite totul. Doar putini stiu asta.. Imaginea laptoasa pacaleste teama. Fals instrument, potrivita ocazie de-a folosi echipamentul...
 
             Stanci si trepte, corzi intinse. Anouri lasate, amaraje-n pioleti blocati in piatra. Clinchet de carabe, scrasnet de otel zgrabala granitul...Sariturile raman in urma, apoi moale, urcus final te salta-n ceata sus pe varf. Tabla amarata, strambata-n zapada tencuita indica finele glorios. 
Bucuria varfului
            Lume pe Peleaga, 15 oameni. Fix la 12 se retrage ultimul. Aici, amiaza-i tot asa (laptoasa)...
            Sub 5 ore, 3 fete, 12 baieti, 6 pe bocanci si 9 schiori "ii dau la vale". Numai o imagine clara a ceea ce esti si a locului in care vrei sa ajungi te poate ajuta sa-ti atingi obiectivul (si vremea, desigur...). Marimea nu determina semnificatia. Visul nostru nu a trebuit sa fie mare, dar a trebuit sa fie mai mare decat noi. O batranica plina de intelepciune anticipa:" ...nu putem face toti lucruri mari, dar toti putem face lucruri marunte cu o dragoste mare..."
            Rapid spre Gentiana. Coborare, coborare, coborare. Lumina si chiar soare. Un mic bivuac sculptat in zapada... Odihna, ceai si mancare. Poze. Coborare, coborare. Telefon la Pietrele pt.... rezervare.
            Ora 15 deschide usa refugiului. Papa putin si la somn. Dupa 17.oo din nou la drum:  la Cabana Pietrele, la "restaurant", la ciorbita...Rezervarea s-a facut de sus. Doua ore cu zama calda, ardei iute, carnati, pastrama afumata, ceapa rosie si multe povesti "a la Mec". A, si mult suc de mere cu 3 lei paharul...
            Inapoi la Gentiana. Superb! Noapte, stele, liniste deplina. Odihniti si satui, voiosi printr-o padure vesnic verde...(nu stim ce lighioane ascunde poiana dinaintea Gentianei, atentie!)
             Duminica, Lacul Pietrele. O tura rapida, sportiva. Apoi bagaj strans si inapoi la Carnic. Start spre, spre, spre...clatiteeeee montaneeee, gratare si muraturi. Si asa a fost! Duminica la ora 21- schlafen. Luni dimineata din nou pe plantatie. Unii spre Anglia, Arad, Deva..."
Posted by Picasa