19 aprilie 2015

Reflecţii de extremist... la 223 km/h pe bicicletă

Când am luat cea mai groaznică trântă cu bitzicla (atunci în iulie 2012), probabil că aveam undeva pe la 40 km/h. A fost naşpa rău, nu lipsea mult să-mi rup gâtul!

Omul ăsta însă, s-a împrăştiat pe sol de pe bicicletă la... 172 km/h !!!
Eric Barone | © 2015
Încă puţin şi egala un corp în cadere liberă: 'Based on wind resistance, for example, the terminal velocity of a skydiver in a belly-to-earth (i.e., face down) free-fall position is about 195 km/h (122 mph or 54 m/s).' - sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Terminal_velocity

Cred că Eric (Baron Rouge cum i se spune) a suferit mult mai mult ca mine rănindu-se, dar casca i-a salvat viaţa (şi casca mea are o fisură de toata frumuseţea lângă tâmplă, m-a protejat bine la ţeastă dar nu şi la moacă - nu era integrală).

Recent, Le Baron Rouge a luat din nou viteză maximă pe bicicletă: 223,3 km/h, nou record mondial în ciclism.
Mai repede decât cazi tu dacă te arunci aiurea din avion.
După accidentul din 2002, i-au trebuit 3 ani să se refacă 'moralement, physiquement et financièrement' (după cum însuşi spune).

Am auzit la unii: 'Ce nu te omoară, te-ntăreşte!' - Prostii! zicala asta este stupidă... poţi rămâne olog/legumă şi atunci n-ai ce să te mai întăreşti, nici dacă iei viagra.

Ca o paranteză: am facut un salt la schi astă-iarnă şi căzând ca balega pe-o mână, m-am ales cu o bucată de radius care se plimba prin încheietura antebraţului stâng. Primul meu os rupt... Putea fi mai rău, după două zile un tânăr zăcea tot acolo nemişcat, deşi conştient, şi a fost ulterior luat şi împachetat de salvamontişti în akie (posibila fractură de coloană - nu am aflat continuarea întâmplării).
O altă paranteză: nu am ştiut cu ce se mănancă kickerele (trambulinele, mai pe româneşte) la Banat Metal Enduro şi am percutat de 3-4 ori solul dealurilor reşiţene astă-toamnă, din prea mare curaj (sau inconştienţă, fie cum zic unii cârcotaşi).

Nu stiu dacă-s cel mai în masură sa dau sfaturi, dar nu pierzi nimic daca le citeşti la mine aici.

  • Constatare personală: deşi nivelul creşte pe toate planurile şi tot mai mulţi se bagă la chestii tari (e un val de tineri ce vine din urmă) sporturile dinamice şi outdoor sunt şi vor rămâne riscante. Adică poţi să mori ! ...sau mai rău să rămâi olog şi să-i chinui pe apropiaţi).
  • Oricât eşti de talentat, învăţă foarte bine ABCul de la cei mai experimentaţi (dacă-i găseşti), ia-o cu începutul, acumulează cunoştinţele esenţiale, progresează, şi apoi treci la chestii măreţe... Asta, indiferent de sportul practicat. Uneori am bagat cu hei-rupul şi am ars etape şi nu intotdeauna a ieşit bine. Îmi aduc aminte cum am început să schiez: cu cizme de gumă în picioare pe pantă direct la vale, ajungând unde voiau schiurile (dacă ajungeam). Nu o dată mi-am spart capul, ci de mai multe (o mai fac uneori şi-n prezent). 
  • Învaţă din greşeli, ale tale şi ale altora (dacă poţi - apropo de ce povesteam mai sus). 
  • Fii realist, şi cu bun-simţ. Într-o ţară în care orice e posibil şi valorile-s pe dos, nu pune botul la filme/clişee: Superman nu există!  
  • Indiferent de domeniul în care te joci, ia-ţi măsurile necesare de siguranţă şi stăpâneşte bine tehnica. 
  • Daca oricum vrei şi insişti să-ţi faci damblalele, chestiile de mai sus pot însemna mult.

De la nenea Baron Rouge ce avem de învăţat?
Multe! Eu vreau să-ţi subliniez câteva chestii:
  1. Şi marii meseriaşi uneori dau greş... şi când o muşcă, o muşcă urât.
  2. Când ai căzut, nu te lăsa! Dacă mai poţi, şi cănd mai poţi: ridică-te şi continuă!
  3. Curajul ... de combinat cu realism, altfel poa' să iese rău.
Multă baftă, extremistule :)

Niciun comentariu: