Tura Talvelor - si a gunoaielor!

Tura de bitziclat in sine a fost foarte reusita!

Veselie dupa ce-am escaladat cateva tâlve (foto Dragos B.)

Din pacate multe din locurile vazute in acest periplu mi-au lasat gustul amar ilustrat de zicala:
Frumoasă ţară... păcat că-i locuită!

Si asta din cauza ca în Tura Tâlvelor desfasurata sambata am vazut gunoaie cu nemiluita!

Dar sa revenim la aspectele pozitive: am biciclat iarasi memorabil intr-o tura a la Carol!

Inca de la inceput se anunta o iesire faina:
"Berzovia – Ramna – Valea Smizii – Culmea Cazărmii (401 m alt.) - Bocsa – Ezeris – Soceni – Târnova - Poiana Finelui – Tâlva Matricii (610 m alt.) – Tâlva Câmpului – Tâlva Orasului – Fântâna Seacă – Resita ... circa 80 de kilometri lungime, pe asfalt, drumuri cu pietris, drumuri forestiere si poteci."

 Pră vale cătră munce, cum zic bănaţenii  (poza Carol) 

 Pe ulitele Târnovei  (poza Carol) 

 Vreme numa' buna de dat cu bitzigla  (poza Carol) 

 Dupa deal ne dăm la vale (poza Carol) 

La cantonul Tâlva Câmpului (poza Carol) 

Ispita era mare, mai ales ca tura se-nvartea prin locuri de care ma leaga atatea amintiri.
Pana la urma m-am alipit si eu, pentru partea cea mai interesanta a turei.
Iata-ma deci asteptand restul grupului la Bocşa... urmau sa coboare din Culmea Cazarmii, venind peste deal dinspre Ramna.

Neaţa bade! (foto Dragos B.)

Zic in Bocşa, dar de fapt i-am asteptat in Măgúra (cu accent pe u), cartier locuit de tigani.
Pana la urma am gasit cantonul silvic si drumeagul pe unde urmau sa coboare, si iata ca ma intalnesc cu o trupa de inca 18 biciclisti, din care cativa prieteni si cunoscuti.
Drumul judetean spre Ezeriş ne poarta agale spre culmea munceilor Arenisului, prin padurea inca desfrunzita. Se vede insa ca mugurii sunt pe cale sa plesneasca, si natura sa redevina iarasi verde. Floricele si muguri vedem la tot pasul, paducelul este invesmantat in flori albe si salciile isi arata pufosii matisori.
Dupa o pauza scurta pe culme ne avantam vijelios si pot sa testez bitzicla pe coborare (de data asta am mers cu o toagla de imprumut, merci Calin!!!).
Curand reduc viteza caci ajungem intr-o vale superba, parcursa de un paraias ce descrie meandre jucaus prin pajiste, o vale ce arata exact asa cum ar trebui sa arate: curata si nepangarita de oameni.

O vale încă naturala, exceptand drumul (poza Carol)

Din nefericire aceste vai sunt tot mai putine, natura originara este deranjata si batjocorita tot mai mult de catre oameni. Visul frumos parca se termina la intrarea in sat, unde apar si primele gunoaie.
La Ezeris ne regrupam la magazinul satului, si luam asa-zisa 'pauza de pranz'.

Facem plinul (foto Carol)

Pe urma gonim aliniati pe asfaltul impecabil pana in Soceni (fain ca sunt foarte putine masini pe acolo) si traversam satul luand-o pe Valea Tarnovei. Paraul de-a lungul caruia urcam spre munte sare zglobiu peste praguri de piatra, si ma bucur caci sunt pentru prima data pe aici.
Iesim din padure si dam de pajiste, dar in multe locuri inconstientii de tarani au pus foc, a ars pajistea si ienuperii sunt uscati.
Tot in urcare ajungem in sat, si profitam de parculetul amenajat in centru sa ne hutulam si sa ne odihnim inainte de a ataca urmatorul deal, mai serios.

 La bitziglat

Statu' la sat

Dupa ce ne refacem rezervele hidro la o fantana, pornim pe ulita din deal sub privirile mirate ale satenilor.
Imediat ce iesim din sat drumul devine abrupt si morcilos, nu se mai poate pedala la deal si incepem sa ne noroim.

Cărăm bitzigla peste nămoale (poza Carol)

Ajungem pe o culme (Tâlva Matricii 610 m zice harta) ce oscileaza sus-jos printre cranguri si poieni cu salase. Uneori mai descalecam, impingem bitziclele si apoi ne hodinim si ne asteptam.

Sa ne hodinim

In ceturile departarii se vad zapezile Semenicului si culmile sale domoale spre care ne indreptam, insa drumul este foarte accidentat, folosit doar de enduristi si tractoare. Facem cunostiinta cu multe noroaie si balti, rotile umplandu-se de namol. Uneori pedalam pe iarba sa evitam noroiul. O panta inierbata ma fura si ma las purtat la vale, pe urma vrand sa franez alunec din plin pe iarba uda... lipsea putin sa ma dau peste cap.

Nu-mi ajunge drumul (foto Carol)

Gata de decolare (foto Dragos B.)

Privelistile si senzatia de libertate oferita de biciclatul in natura merita din plin efortul, si in ciuda noroaielor ajungem curand la Tâlva Câmpului, un canton forestier parasit intr-o poiana pe culme in mijlocul padurii. Locul e de vis, cladirea si amenajarile notabile printre brazii ce inconjoara poiana, insa lacatul e pe usa si o parte a acoperisului deja se rupe...

 Cantonul Tâlva Câmpului

Ciresi în floare

Conditii grele la inaintare

Din cauza umezelii si a faptului ca drumurile de culme sunt cam varza si desfundate, vom continua la vale spre lacul Secu (la Şură cum zic reşiţenii).

De aici la vale

Ne asteapta o coborare faina si pornim pe drumul forestier desfundat ce devine tot mai ciclabil pe masura de coboram spre valea Bârzavei. Iese si soarele dintre nori (ploaia ne-a iertat) asa ca ne bucuram pe deplin.

 Carol pe viraj

Drumul devine chiar foarte bun

Dupa cativa km de coborare, dam de rau. Pedalam apoi in avalul Bârzăvii si iesim la capatul lacului Secu, acolo unde cateva hoteluri renovate si pensiuni noi contrasteaza cu imaginea sumbra a spatiilor de cazare degradate.
Barajul e plin ochi, asfaltul bun... mi-ar fi placut sa alegem pentru intoarcere drumul pe culmea de pe celalalt mal, insa ne grabim spre Resita sa nu piarda colegii trenul.
Profitam de un paraias sa ne spalam bitziclele inainte de intrarea in oras, si apoi directia la gara din Govândari.
Acolo colegii mei iau trenul spre TM, iar eu mai pedalez pe sosea, suficient de repede sa ajung sa fac o poza trenului la intrarea in Bocşa-city.

Doua vagoane cu multi biciclisti inauntru

PS: Frumoasă ţară... păcat că-i locuită!

Sa revenim la gunoaie... ca astea sunt de fapt problema asupra careia vreau sa insist.
Le luam la rând:

1. Cartierul bocşan Măgúra (cu accent pe u) unde am asteptat biciclistii este o comunitate de ţigani... ma asteptam sa fie mizerie insa ce am vazut depasea orice imaginatie: trecand pe strada mare dupa multi ani, mai sa nu vad paraul din cauza gunoiului... pe bietul paraias nu mai curgea apa ci doar deseuri si PETuri de plastic. La fel, de-a lungul drumului de iesire din sat parca innotam printre gunoaie... poate ca primarul bocsan Mirel Pascu n-a umblat vreodata pe acolo, ii sugerez sa faca o vizita pe teren si sa caute solutii pentru problema. O sa-i fac o sesizare la http://www.domnuleprimar.ro
2. Urcand din satul Soceni, peisajul ar fi fost superb daca pe valea paraului Târnova n-ar fi fost plin de gunoaie: din pacate aceasta vale este in aval de satul Târnova, si dupa cum bine stim localnicii arunca deseurile la rau. Efectul: de-a lungul paraului in aval de sat se vad urmele 'civilizatiei'.
   Let's do it Romania! ar putea sa aiba in vedere zona, bineinteles cu conditia ca târnovenii sa nu mai arunce mizeria 'pe vale', altfel n-are nici un rost orice tentativa de curatenie
3. La coada lacului Secu, printre trestii e plin de gunoaie aduse de rau din amonte (dinspre Valiug)... dar cine sa le curete cand cei ce au pensiuni si hoteluri pot sta linistiti cu mizeria langa ei? Oare se mai face baie la Şură? Malul lacului este impestritat cu tot felul de resturi, la fel de-a lungul drumului... yo ma mai gandesc daca mai merg la baie acolo.
4. Intrarea in Reşiţa dinspre lacul Secu ne arata progresiv binefacerile 'civilizatiei'. M-au frapat totusi zecile  de cauciucuri auto aruncate direct in albia Bârzavei (probabil de cei de la vulcanizarea de langa), precum si urmele gloriei de mult apuse a Banatului Montan, vizibile sub forma ruinelor pe masura ce parcurgi orasul.

Pe langa gunoaiele ca atare, se vad peste tot dezinteresul si furaciunea practicate de gunoaiele umane ce ne-au condus in ultima vreme pe plan local si central, dar si de multi dintre muritorii de rand, 'care este necivilizati'.

Banatul Montan a fost odata demult un pol al industrializarii, dar si al bunului gust in aceasta parte a Europei. Asta pe cand era sub stapanire straina. De cand au ajuns sa conduca comunistii, se fura pe rupte si se distruge mostenirea lasata de inaintasi. Exemple sunt cu duiumul, si se vad cel mai bine in localitati incepand cu Herculanele (vezi cum moare o statiune imperiala), Resita, Oravita, Anina, etc... si terminand cu Buziasul ce-i in pusta.

Mai multe despre gloria apusa ne ofera spre aducere aminte cativa oameni pasionati pe siturile proprii:

- dl Mircea Rusnac http://istoriabanatului.wordpress.com/

- dl Adrian Drăgan http://www.banatuldemunte.ro/

- dl Dusan Baiski http://www.banaterra.eu/
Banatul Montan a fost odata fruncea:  http://www.banaterra.eu/romana/biblioteca_banat/monografii/istoria_industriei_banatul_montan.pdf
Acum... multe s-au dus de râpă, mai putem doar sa le comemoram.

PPS: I'velo

Ca sa inchei intr-o nota optimista, nu pot sa nu remarc un nou pas pe care Timisoara il face in directia buna: I'velo are centru la Timisoara din 10 aprilie!

Acum turistii (si nu doar) au posibilitatea sa viziteze orasul pe bicicleta!