27 martie 2012

Scoala de iarna Nahanny Camp - Retezat

In primul rand, tin sa-i multumesc lui Dan Glazar pentru ca a avut incredere in mine, si mi-a oferit onoarea de a participa si a impartasi cu voi din aventura si experienta mersului la munte iarna.

In al doilea rand, ignorati stilul pompos a articolului :)
Multumesc Dane! Nahanny Camp is the best!
Dupa luni intregi de curs teoretic asiduu...
Dupa ateliere sofisticate, practice dar extrem de dificile in niste conditii inimaginabile pentru muritorii de rand...
Dupa ce am tras ca niste eroi in teren si am dat tot ceea ce eram in stare, pana si sufletul din noi...
Dupa ce am infruntat stihiile naturii: ploaie, lapovita, viscol, canicula, sete...
Dupa ce am muncit in cateva zile cat altii in ani, de a iesit si untul din noi...
Dupa ce am invatat intr-o iarna cat altii in zece...
Dupa ce ne-am storcit creierii cu complicate probleme de conduita si etica montana...

... am terminat cu bine si ultima practica a Scolii de Iarna Nahanny Camp.


Daca in urma cu o luna in Tarcu ne adaposteam de stihiile dezlantuite ale naturii, sapand ca si cartitele grote in zapada, daca am reusit tot atunci sa scapam in extremis de o cadere in prapastie oprindu-ne cu pioletul pe panta inghetata, sa ne asiguram retragerea folosind piese de echipament pe post de ancore, daca am reusit sa salvam in timp record colegii ingropati in avalansa (si asta, doar datorita experientei acumulate pana in momentul respectiv), de data asta in Retezat lucrurile au stat cu totul altfel.
Am pasit cu incredere si deplin pregatiti in regatul alpin al zapezii!
What a feeling!
Inca de la inceput, auspiciile au fost favorabile caci s-a adunat trupa intreaga, ba mai mult am avut si invitati diversi prieteni si neamuri. Nimic nu a putut opri proiectul glorios al cuceririi varfului, caci nimic nu a mai fost lasat la voia sortii.
Inclusiv Salvamontul ne-a asigurat si netezit calea spre succesul deplin al expeditiei.

Caci asta a fost pentru cei mai multi: o expeditie initiatica in tainele muntelui - iarna.
Retezatul (varful - iarna), tinta suprema si de neimaginat pentru unii dintre noi cu ceva vreme in urma, era acolo impasibil si ne astepta cu vreme buna si multa ZAPADA (inca)... sa nu uitam ca suntem la final de martie dar in zonele mai joase deja pocneste firul ierbii, si-am plecat de la 27 de grade din pusta Banatului.

Unde: Retezat - Rausor
Cand: sfarsit cald de martie
Expedition Report:

Ne reunim vineri seara la pensiunea Inabela (nota bene pt ospitalitate) si ne pregatim minutios plecarea: sunca, omleta, vin fiert, ceai, cartofi frantuzesti.
Bineinteles asortam dis de diminetata cu schiuri de tura, rachete, hamuri, corzi, coltari, lopeti si alte cele.
Ora 6 si un pic, START.

Ne bulucim spre varful mult-visat, inca somnorosi, dar racoarea diminetii intra in noi ca un adevarat energizant prin vene, si ne trezeste.
Din fericire, imediat schimbam drumul noroios pentru o zapada tare, inghetata. Betele scrasnesc, pieile aluneca, bocancii muncesc cu spor, metalele grele zangane dupa noi.
Mergem spornic. Abia dam ochii cu soarele, ca facem o pauza de odihna si reimprospatare, la ultimul refugiu inainte de a iesi in gol alpin. Acolo ne intampina cei din tabara de baza avansata (avangarda ce s-a sacrificat ca sa ne asigure glorioasa inaintare), care ne servesc cu ...ce au (adica paine si sare).
Regrupare si recapitulare, inainte de a ne avanta pe culoarul cu zapada inghetata
Pornim apoi spre inaltimi, pe zapada inca beton. Iesim din vegetatie si inaintam pe un culoar splendid spre creasta.
Baga mare, varful ne asteapta!
10 m distanta regulamentara
Soarele e deja sus, dar inca e devreme si n-a apucat sa topeasca zapada... inaintam constant si ajungem in formatie aproape completa sus in saua de atac (Lolaia).
Un bronzat la munte
Dificultatile traseului au obligat pe unii colegi sa se retraga, iar restul temerarilor vom ataca varful prin creasta nordica, din acest punct.
Facem planul de bataie 
Lasam schiurile si ne echipam cu colti ascutiti. Nimic nu ne poate opri sa cucerim varful, suntem hotarati si determinati. Ne ajuta mult si corzile fixe, montate de Salvamont pentru a securiza traseul. Urcam din greu la coltari si piolet.
Asigura-te, bade!
Dupa ce invingem provocarea urcusului jgheabului partii somitale, catre amiaza suntem sus.
Tu cel de jos, lasa pozele si munceste!
M-as mai sprijini oleaca, se pare c-am obosit!
Chiar pe varf conditiile sunt vitrege (uneori), vantul sufla ca turbat si pe cei neasigurati ii ia pe sus (acum nu e cazul).
Noi avem noroc, suntem un grup atat de puternic, de unit si de bine pregatit ca nici intemperiile nici vantul nu ne pot face mai nimic, n-au indraznit nici macar sa isi masoare fortele cu noi, ascunzandu-se dincolo de cele 4 zari.
Echipa sarbatoreste bucuria victoriei!
Vreau mai sus! (poza:Ovi, model:Alexandra)
 Iures (poza: Ovi)
Unii au urcat pe roti (sursa: Ovi)
Dupa ce ne destrabalam suficient pe varf, trebuie sa-i dam la vale.
Dupa cum bine se stie si se aplica si-n cazul nostru, coborarea e mai grea decat urcarea. Greu de lasam dusi de pe varf!
Desi am mai sta, trebuie sa ne retragem caci vremea la munte e schimbatoare. Parasim cu nostalgie varful.
Ui la ei cum coboara neasigurati!
Zapada s-a muiat deja din cauza caldurii, e uda si grea si abia asteapta sa facem un pas gresit. Ne-am luat insa toate mijloacele de precautie, coboram legati de coarda, siguranta e pe primul plan. Ne indreptam cu fata spre panta, coboram cu spatele.
Regrupare... (adica ii culegem si pe cei ramasi pe traseu, ce au stat ca soparlele la soare)
Ajunsi in Saua Lolaia la schiuri, unii doresc sa parcurga dificila creasta zimtata si inghetata a Lolaii. Salvamontul va merge cu ei, ca sa nu fie probleme.
Noi ceilalti ne indreptam spre vale, fiecare cu ce poate: unii pe jos, altii pe rachete si ultimii vor aluneca schiorii, ei au timp berechet ca din cateva viraje sunt jos.
Virajele merg greu in zapada moale, mai ales in bocanci (nu mi-am luat claparii ci bocancii de iarna, asa ca sunt ultimul si cobor cu emotii). Unii schiaza pana jos, eu la intrarea in padure iau schiurile-n spate caci n-am chef sa ma infig nici in zapada moale, nici in trunchi de copac tare.
Bineinteles ca seara la cabana sarbatorim cum se cuvine victoria. Se face si o premiere.

Mai muuuulte poze pe picasa: https://picasaweb.google.com/101822472789026615928/2012NahannyCampRetezat
Participanti oficiali: Dan Glazar (coordonator /instructor), Roxa (responsabila cu feedbackul), Alexandra (responsabila cu excursiile pe alte continente), Krisztina (responsabila cu capacele de plastic), Silviu (responsabil juridic), Ovidiu (responsabil cu pozatul picioarelor), Erni (responsabil cu filmatul), Liviu (responsabil cu cina), Calin (responsabil cu energia din baza de plante), Radu (responsabil cu vinul fiert), Ati (responsabil cu statul la soare), Cornel (responsabil cu educatia), Nutu (responsabil cu leacurile), Alin S (responsabil cu bronzatul cu dungi), Florin, Dan si Cristi (responsabili cu sotiile) si subsemnatul (ajutor/bagator de seama).
Invitati oficiali: mama Roxanei (responsabila cu pozatu'), Delia (responsabila cu papricasu'), Irina (responsabila cu integrarea in provincie), Ciprian (responsabil cu cabana), Ghita si Mario (responsabili cu siguranta) Codrut si Dragos (responsabili cu tabara de baza avansata).

A doua zi dimineata bonus: ne luam bilet de cascati (purtatori de casca) la Park Aventura (highly recommended!).
 Proba de inele (foto: Ovi)
Sus la munte (foto:Ovi)
Mergem la inaltime pe barne, cabluri si plase, ne dam pe scripeti, corzi si inele. Speriem codobaturile si ne perpelim la soare.
La urma, zburam prin aer.  Ne dezmeticim tarziu, cand brandusele deja s-au deschis, prietenoase.
Miroase a primavara!
Chira vrea si ea sa se asigure (foto: Ovi)

Urmeaza Scoala de Primavara Nahanny Camp!
Alte nebunii, alta invatatura... Cine se inscrie?

3 comentarii:

Claudia spunea...

In primul rand felicitari pentru eforturi, banuiesc ca n-a fost usor sa te tii de toate iesirile care au fost, dar in al doilea rand, si cel mai important, te felicit pentru experientele (sau experimentele) la care ai luat parte, dovada ca aceasta ultima practica in Retezat e una dintre cele mai ravnite dupa cum spui si tu si de care ai avut parte.

Pare foarte interesanta tabara asta, dar din cate bag seama si din postarile tale anterioare, necesita destul de multa logistica mai ales daca nu esti din zona... Cea de iarna m-ar interesa in mod special, o sa ma interesez de urmatoare sa vad daca ma pot organiza din timp.

Cat despre pozele din Retezat, am oftat cel putin o data la doua-trei fotografii! Cine stie cum o sa sfidez si eu timpul intr-o zi cu soare ca sa ajung acolo...

p.s. multa energie pozitiva razbate din scrierea ta, ma bucur mult pentru oameni cand li se intampla lucrurile pe care si le-au dorit de mult :)

Alin spunea...

Merci Claudia de vizita!
In Retezat au fost mai multi factori ce au facut tura foarte agreabila: vremea, grupul si activitatile.
In mod normal si natural stau bine cu energia si cu buna dispozitie, mai ales cand sunt pe coclauri. Cu scrisul insa stau mai prost... la categoria scris s-au adunat o gramada de restante, dar altele sunt prioritatile acum.
La scolile Nahanny Camp e mai greu sa participi daca nu esti din zona (TM/ Banat) pentru ca se fac mai multe cursuri teoretice (seara, in sapatamani succesive), si iesiri pe teren ca si aplicatii practice (si pentru alea ar fi o problema caci se fac peste 7 ore pe drum din capitala pana la noi in zona). Insa poate vii ca si invitata macar la o tura de iarna (daca vorbim cu instructorul).
Si eu oftez uneori cand vad pozele tale si pe unde umblati voi pinguinii :)
O primavara frumoasa! si nu uita ca Valea Cernei si Hercules va asteapta!

Ady spunea...

Buna ziua,

Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

dumitru_gabriela31@yahoo.com