20 octombrie 2003

Retezat o juma de zi

Retezat o juma de zi

Am fost sambata toata ziua la cules mere si prune la Pestenita. De acolo din livada, ma cocotz putin pe deal si ce zaresc? Spre sud, culmile Retezatului, pe un cer limpede ca lacrima. Vaile Nucsoara, Rausor, Rau Mare se astern la poale. In dreapta, Furcatura Clopotivei, si inca vreo culmi. Care o fi Vf Pietreanu? Se vede oare, ca de mult ma bate gandul la o tura pe acolo? In stanga de Retezat, Muntii Sureanu, ma intreb daca tuguiul din zare e Vf lui Patru? La nord, culmi impadurite si poieni pe M Poiana Rusca. Intr-acolo e Ghelaru si alte sate risipite, ale padurenilor. La picioarele mele, satul Pestenita intr-un peisaj de basm. Ma aflu pe un delusor, intr-o caldare (Tara Hategului) inconjurata de munti, iar Retezatul cu crestele ninse (la propriu, sunt albe) vegheaza ca un suveran. La intoarcere, (calatoream cu o caruta plina de mere si prune, deasupra) zaresc peste Raul Mare niste palarii albe. Si rosii... Parapantisti, vreo 7, se lansasera de la Clopotiva! Cativa sunt mai jos, deja ii pierd din vedere, insa doi dintre ei se pare ca au prins un curent ascendent ceva, ca descriu rotocoale in zare vreo 10 minute.

Ma apuca dorul de Retezat! Maine negresit ma voi duce! Pentru tura s-a inscris si socru-meu, Romica, era si bebele trecut in program, sa mearga la aer de munte.

Nu prea am reusit sa dorm bine, cu gandul la tura. Sa plec de dimineata ar fi fost ideal. Dar programul e altul: trebuie hranit bebele, nu merge altfel, si lumea se trezeste greu... Incerc sa conving si nevasta sa vina. Vremea nu e f. buna, muntii au caciuli albe, iar bebele se pare ca respira cam greu, si trage si un stranut-doua. Asta se intampla in curte, chiar daca e soare termometrul indica 7 grade. Deci e clar, copilul nu-l ducem azi acolo sus, la frig, si nici nevasta n-are chef. Drept pentru care ma voi duce doar eu cu Romica. Ma intreb daca va face fata Romica, cu ale lui 100 kg si la calitatea lui de bunic. Dupa 10, ma bucur ca plecam (oricum nu mai suportam sa stau la doi pasi de munte si sa nu ajung la el). Urmeaza in goana masinii Ostrov, peste baraj, Rau de Mori, Suseni (e duminica, merge lumea la slujba la Manastirea Colt), intram pe valea Rausorului si inainte de 11 parcam la Rausor. Echipament ultra-lejer, (adidasi, tricou, polar, pelerina, rucsac mic), iar traseul... vedem noi in functie de vreme. Cum prea multe alegeri nu sunt, apucam pe Valea Stevia, in mod normal si daca ne prinde furtuna tot pe acolo ne putem retrage din caldare, fara probleme. Marcaj bun (BR), in prima faza in padure ne suprapunem peste CA=Traseul Curiosilor, un traseu insotit de panouri explicative, proaspat amenajat pt turisti nepretentiosi pana pe creasta Lolaia spre Cabana Pietrele. Acest traseu nou face un ocol in padure, insotit de panouri explicative f. frumoase de altfel, desi normal el urca direct pe langa partia de ski. In fine, pt. initiere e f. frumos de parcurs, dar cam pentru copii si bunici as zice eu... Ne despartim de Traseul Curiosilor si urcam pe BA prin padurea deasa de brad. Ajungem la fostul Refugiu Condor, si-i contemplam resturile cu tristete. O bucata de zid din bolovani inca e in picioare. Sub daramaturi, resturile unei sobe. Intr-o parte, table contorsionate, totul innegrit de fum. O masuta langa fosta cabana putrezeste-n liniste, la fel ca si alte acareturi putin mai departe. Cativa brazi in jur sunt arsi si uscati. Luam apa din parau, si ne continuam urcusul de-a lungul lui, printre jnepenis. Deja putem contempla Crestele Lolaia (in stanga) si Valereasca (in dreapta), printre care urcam. Unde o fi lacul? Inapoi, cu ochiul liber se zaresc lacurile de pe raul mare, satele, Hategul (cu fabrica de bere cu tot). Cu binoclul din dotare vad chiar Ghelarul, Calanul Nou si Hunedoara. La un moment urcam mai sustinut spre o terasa. Il astept pe Romi, desi mai incet, se descurca bine chiar si pe grohotis. Vremea cam ametita, innorat, frig, dar nu sunt semne de ploaie sau furtuna. Intalnim un grup ce coboara de la Bucura. Se vad altii pe Retezat, chiar pe varf. Oare ei au aruncat ambalajul pe poteca? (Da, l-am luat si l-am dus acas...) Ma inteleg cu Romi sa mergem si sa vedem Taul Stevia, apoi urcam pe Lolaia si coboram pe creasta spre Rausor. Daca nu are nimic impotriva, eu o voi lua inainte, urc pe Retezat, si apoi il ajung pe creasta Lolaia pe drumul de intoarcere. Fezabil, tinand cont ca plecasem de la Rausor de 2 ore. O iau inainte spre Tau. Lacul secat (1-2m) lasase urme caramizii pe bolovanii din jur. In stanga in apropiere, printre bolovani, un fel de barlog de piatra, numa bun de refugiu pe timp urat. Ala trebuie tinut minte, cine stie cand voi ajunge iarna pe aici.

Gafai putin pana in creasta, si-l pierd din vedere pe Romi (inca in caldare incercand sa gaseasca traseul). Eu trag tare spre varf, la care si ajung dupa 20 min. In adidasi! Avantaje: Aderenta f. buna (pe piatra chiar uda sau inclinata)+ lejeritate. Dezavantaje: te dor talpile, nu protejeaza gleznele, pe alea tra' sa le protejez singur, te uzi mai repede dar nu-ti pare rau de ei. Nu m-am udat, zapada ramasese doar printre pietre.

O tura de platou in vf Retezat, nu fac poze ca e prea innourat, dar binoclez in toate partile: Vf Mare (Portile Inchise nu se disting), Papusa, Peleaga, Custura Bucurii, Slaveiul, Judele, Bucura , Retezatul Mic, cateva lacuri in jur, caldari in toate partile. Chiar si Tarcu, cu statia Meteo cutie de chibrituri ca un mot. Grupuri de turisti pe virf, schimbam doua vorbe. Ei merg la Bucura. Sa le dea Dumnezeu vreme buna, mai buna decat asta. De transpirat ce sunt, mi se face frig, tre' sa cobor. Nu reusesc sa vad valea Stevia si Stanisoara, ca un nor rebel urca pe ambele si ne invaluie in ceata. Ceilelti turisti pleaca spre Bucura, se insira pe cararea din creasta unul dupa altul, doar eu ma intorc pe Saua Lolaia. Coborarea prin Horn din Vf Retezat, desi ceata, nu pune probleme. Ajungand mai aproape de saua Lolaia, se risipeste si ceata (a fost doar un nor mai putin inalt), se vede indicatorul si-l zaresc si pe Romi, deja angajat pe drumul de intoarcere, nu departe. Grabesc pasul, il ajung. Imi cere apa, apa era la mine, iar el dupa urcusul in creasta e leoarca de sudoare. Poteca BG se asterne prin stanga vf. Lolaia pe curba de nivel peste grohotis. Romi desi mai incet se descurca binisor. In stanga Valea Steviei, iar in dreapta Valea Stanisoara, se zareste si cabana Pietrele. Retezatul nu mai e in ceata si troneaza in spatele nostru, atrage privirea numai cat intorci capul.

Nu ne mai saturam de frumusetea din jur. Romi spune ca a meritat efortul. Trecem printre tufe de jnepeni, cand calare pe bolovani, cand pe bucati inierbate. La un moment dat Romi imi spune linistit: -Uite capra! Inspre V Stanisoara, nu departe de poteca, printre ierburi inalte, o capra ne privea. Ma aplec sa scot aparatul, se indeparteaza un pas, dar continua sa pasca. Reusesc un click, sa vedem ce iese ca era destul de innorat, si nu am teleobiectiv. Altele nu erau in jur. Ne vedem apoi de drumul nostru, iar capra de pascutul ei.

Ajungem la Traseul Curiosilor (CA), capatul de sus de pe creasta. Alte 2-3 panouri explicative. Ma ospatez din plin cu afine si zmeura, profitand de faptul ca Romi venea mai incet. Indicator: Rausor 1h45. Chiar atat de mult sa fie? Coboram pe carare prin desis spre Rausor, apoi poteca se largeste, un fost drum forestier. Oare cand a fost taiat? pentru ca deja copacei in toata regula il bareaza. In alte locuri, bolovani si surpaturi. Talpile si mai ales varfurile dor. Deh... adidasi! Ajungem intr-un final si la Rausor, recuperam masina, e 17.50. Sapte ore pe traseu, n-am luat nimic de mancare, suntem lihniti. La plecare nu speram sa ajungem sa facem acest traseu. In 1/2 ora suntem acasa (la tara). Romi maine are zi de recuperare (noroc ca-i sarbatoare), dar eu trebuie sa merg la lucru maine. Mai am de condus 200 km pana la Timisoara, unde ajung dupa 23.

Una peste alta, a fost faina tura. Mai vrem!

Niciun comentariu: