21 ianuarie 2014

Podul de Piatra

'Podul de piatră s-a dărâmat,
A venit apa şi l-a luat,
Vom face altul pe mal în jos,
Altul mai trainic şi mai frumos.'
Podul de piatră - foto Erni
Traseul primei ture a şcolii de iarna Nahanny Camp 2014, condusă de Dan Glazer, aşa se numeşte: Podul de Piatră. Si chiar e vorba de unul, dar nu creat de vreo mână omenească, ci unul modelat de elementele geo/termo/hidro/aerodinamice, de-a lungul erelor geologice. Podul ăsta de piatră e micuţ şi departe de ochii lumii.
Departe de ochii lumii
Când am aflat că plecarea în tură va fi la 5.40, n-am crezut că-i pe bune... credeam că-i doar test :)
Sunt foarte bucuros că Lore a dat curs invitaţiei la o tură mai tehnică, şi e cu mine.
Deşi ajunşi în miez de noapte, am făcut pregătelile în aşa fel să ne trezim sâmbăta dimineaţa la timp.
Incă zâmbeşte ...
A fost impresionat să văd că la ora stabilită toată lumea era afară la maşini. În scurt timp, coloana de maşini şerpuia pe drum şi apoi la intrarea în traseu s-au aliniat nerăbdatori 28 de oameni, dornici de explorare şi aventură.
Puţin după 6, un şir lung de luminiţe au pornit unduindu-se pe poteca marcată.
Efecte speciale
Am pornit nerăbdator spre munte, însă ca un uituc ce sunt am fost nevoit să ma întorc după 200 m la maşină, căci uitasem ceva important: casca. Deşi Dan m-a atenţionat să nu alerg la vale, nu m-am putut abţine, şi grăbindu-mă cu bocancii de iarnă am luat o căzatură cu o consecinţă nasoală: o întindere la gleznă.
- Fain!!!, îmi spun... nici n-am început traseul şi sunt deja olog.
Deşi simt dureri în picior la fiecare pas, strâng din dinţi şi mă bucur că pot încă umbla. Recuperez casca şi mă grăbesc şontâc-şontâc după ceilalţi ce au un avans de vreo 10 min, întorcând problema nou aparută pe toate părţile. Sper doar să nu le dau altora de furcă, să le stric tura şi/sau să fie nevoiţi să cheme Salvamontul să mă scoată. Ar râde ăia de mine şi cu curul - 'Păi cum băi, tocmai tu, care făceai pe viteazul?!'
Chiar dacă am început prost, câtă vreme o să pot păşi mă ţin după ei chiar şi-n cârje!
Mă felicit că am luat de acasă beţele, mă ajut cu ele... dar la nevoie se poate şi improviza, lemne sunt destule. Să vedem însă cum va fi şi cu căţăratul, şi mai ales coborârea!
E încă întuneric şi urc singur pe poteca cu noroi cleios, cu piciorul drept zvâcnind la fiecare pas.
Avem parte de o lună plină ce umple atmosfera de mister şi totodată conturează împrejurimile.
Curând, zorii mijesc spre răsărit şi ajung grupul după încă un urcuş, unde s-au oprit la o scurtă pauză.
Sub clar de lună
Mai urcăm două pante înierbate, ne latră niste câini ce nu îndrăznesc să vină aproape că suntem prea mulţi şi ajungem la un loc de popas cu bancuţă, la tanti Lenuţa. Aici mâncăm, echipăm hamurile şi ne pregătim de căţărare, între timp se şi luminează aşa că vedem mai bine împrejurimile.
La tanti Lenuţa
Pornim spre traseu, şi Dan ne arată din poiană Podul de Piatră. Abia se distinge undeva sus pe stînci, inexpugnabil, aproape de locul unde vârfurile pinilor zgârie cenuşiul văzduhului.
Ne apropiem de stânci şi echipa de serviciu ţâşneşte înainte pentru a pregăti terenul.
Spânz 
Pregătiri de atac
Deşi stâncăriile par de la distanţă aproape verticale, la o privire mai atentă se observă multă vegetaţie şi destui copaci care le împodobesc pantele. Printr-un fragment de pădure de fag ne apropiem şi noi de baza stâncilor.
Intrăm în pită
Dar să vedem cum descrie autorul traseul, într-un mod cât se poate de poetic:
  1 - la cablu = traverseul de jos, simplu, cu cablu...
  2 - primul pin = prima regrupare cu top de lant
  3 - la cotitura = dupa 25 metri ... unde se face cot spre dreapta (traversare) ca sa urmezi linia suruburilor.
  4 - belvedere =  punctul de iesire pe creasta propriu zisa de unde se vede pt prima data panorama poienii si mtii Cernei de vis a vis.
  5 -  al doilea pin = este pinul gros pe care-l imbratisezi / strangi in brate ca sa treci mai sus.
  6 - prima intersectie = este prima inersectie cu Poteca Lenuta si poate coincide cu numele de "la ghilotina" datorita celor 2 lespezi periculoase de sus.
  7 - piatra despicata = despicatura mare din lespedea prin care traversam ca sa iesim pe creasta superioara/urmatoarea creasta.
  8 - a doua intersectie = este punctul in care parasim Poteca Lenuta si continuam creasta matemetica spre dreapta, trecand printre "La pitici"- palcul de pini de doar 1- 1,5 m inaltime.
  9 - saua cu popas - este practic prima sa intalnita din traseu, punctul de unde traseul continua in usoara catarare
10 - podul de piatra sau saua mica = este inseuarea de unde se vede bolta de piatra inspre hau, in dreapta
11 - saua mare = cea mai mare schimbare de directie(spre Sud), o cotitura de 90 grade la stanga.
12 - la umbra = punctul de catarare cu iesire la umbra pinilor infipti in mica crestulita, fain catarabila (ca pana acum a fost balet.), orientata Nord.
13 - la pas = ultima sa, cea mai mica inainte de varf.
14 - varful

Pe vârf
Şi uite-aşa, o echipa de 28 de oameni în care mulţi au pus pentru prima dată mâna pe stâncă au urcat un cleanţ până în varf, în 14 paşi de dans, uneori balet.
Bietul Pod de Piatră, o arcadă destul de erodată de altfel, nu s-a prea sinchisit de vizita ce i-am facut-o şi privea impasibil spre vale când am trecut pe lângă el.

Cu răbdare, cu repaus, cu voie bună sau chiar cu morcovii (undeva- nu contează unde), important este că echipa a ajuns sus cu bine, unul dupa celălalt ca mărgelele pe o aţă , iar cei mai experimentaţi au vegheat ca oamenii să fie în siguranţă.
Safety first
Deoarece vremea e încă tânără şi partea cea mai dificilă trecută cu bine, hotărâm pe vârf să mai vedem şi alte minunăţii: Poienile Porcului, Ravenele, Jurasicul, Medvedul şi să coborâm în vale pe faimoasa potecă 'La Richi'.












Spre deosebire de urcare unde a fost mult mai simplu, am avut personal ceva probleme cu mersul mai ales la coborâre, dar m-au ajutat enorm beţele telescopice (mulţumesc Robi pentru băţ).  

Aşa că orele s-au scurs în timp ce noi am hălăduit până spre seară prin munţi, într-o lume care deşi pare ireală, totuşi există atât de aproape de noi.

Surpriza cea mare a fost seara când, coborând pe la tanti Lenuţa, ne-a aşteptat cu o mămaligă cu brânză, şi lapte proaspăt, iar noi eram toţi cu gandul la mâncare după 12 ore de umblat!  Efectiv ne-am lins pe degete.
Ce bucuroşi erau oamenii că cineva îi vizita la sălaş acolo, în creierii munţilor!

Despre şezătoarea (romantică) ce a urmat la cloacă, cu candele şi frontale în întunericul nopţii, nu vă mai spun, ca să nu fie discuţii acasă la unii dintre protagonişti :)

Una peste alta, încă o ieşeală faină în spiritul Nahanny Camp, felicitări organizatorilor şi participanţilor.

Mai multe poze aici:
https://plus.google.com/photos/101822472789026615928/albums/5970913267632532289