Am fost si la Geiger

În comunitatea MTB de la noi, Geigerul este 'Concursul', locul unde se adună 'créme de la créme'.
Am auzit ş-am citit atâtea despre concursul ăsta, că eram foarte curios să vad cum e, dar şi să-mi dau seama cam pe unde mă mai scald în marea ciorbă de rideri MTB mai vechi şi mai noi.

CONCURSUL (foto Cătălin Negrilă)

Aşa că ma bucur când se prefigurează o ieşire la Ocna Sibiului la puturoşeală, chiar de mai multe zile... ocazia perfectă să îmbin utilul cu efortul şi cu plăcutul, deci mă înscriu la concurs la proba de 50km, nu de alta dar nu vreau să m-aştepte prea mult (a se citi până seara) fetele la proba lungă.
Pe drum, ne bucurăm de ospitalitatea părinţilor lui Alex Rădac la Vaidei, şi-l culegem şi pe el în formaţie, pentru o bălăceală (şi să ne ajute să identificăm crustaceii din apă).
Până la urmă, muratul cu sare a fost doar o jumatate de zi, dar am găsit foarte agreabile şi civilizate lacurile sărate de la Ocnă în care pluteam de la sine.
Copiii s-au simţit minunat (căci acolo ne-am întâlnit şi cu Hoinarii, cu buburuza lor), după-amiaza a trecut repede şi am dat fuga la înscrieri.
 Mi s-a părut incredibil să nu gaseşti nici un camping în Sibiu, aşa că ne-am cazat în Cisnădioara/Michelsberg (campingul Ananas - ok din toate punctele de vedere).

Hamac şi stat la cort - deliciul piticilor (foto Hoinarii)

A doua zi, am pornit pe bicicletă din camping la start.

Înainte de start (foto Florian Răducanu)

Multă lume, cunoscuţi, vremea perfectă, abia am apucat să pornim. Chiar după pornire îi vad pe Hoinari reparând o pană, pe asfalt... curat ghinion.
Pe traseu m-am tot intersectat cu Piri (încă nerefăcut complet după o căzatură), şi m-a prevenit ca prima coborâre e nasoală şi te fură. Am coborât mai prudent, însă cineva chiar în spatele meu a venit tare (nu aveam unde să mă trag că eram în trena altora), m-a atins din spate şi a luat o trântă, de mi-am adus aminte de căzătura mea de la Salzkammergut. Eu am rămas pe roţi, dar şi cel ce căzuse s-a ridicat şi a continuat ulterior.
După ce am străbătut uliţele Cisnădioarei, am început urcarea spre Măgura Cisnădiei. O ştiam, am coborât chiar pe acolo în 2009 la final de Carpathian Adventure (cu Gianina, Alin şi Tibi), când practic decizia de a evita acea urcare şi a face traseul invers s-a dovedit greşită, făcându-ne să pierdem podiumul.
Urcarea s-a dovedit digerabilă, fiind şi relativ odihnit am reuşit s-o urc pe bicicletă cu mici excepţii, normale de altfel că toată împingea acolo spre vârf. Totuşi, ca să-mi dau seama cât de mic sunt la urcare, Sucă a trecut pe langă mine prin pădure cu o nonşalanţă care m-a făcut să regret lipsa crasă de antrenament.
Dar... fiecare cu priorităţile lui! Eu eram în rand cu alţi rideri cu care mă măsuram.
Coborârea din vârf mi-a solicitat frânele dar şi îndemânarea, iar traseul scurt a fost aşa de cursiv că bicicleta mergea practic singură, cu mici excepţii (normale) în care a trebuit să ma dau jos chiar şi la vale.

Prima rachetă cu rază lungă de acţiune, câştigătorul la 100km (foto Cătălin Negrilă)

Au mai fost câteva suişuri minuscule, alternând cu plat şi coborâri excitante şi în viteză, şi apoi am recunoscut Cisnădioara, de unde era clar că nu mai este mult până la finish. Ultimul deal a fost pepsi, însă ulterior în padure traseul monoton mi-a displăcut, mai ales că nu reuşeam să mă apropii prea mult de iepurii de la vreo 100m din faţa mea care pedalau şi ei cât puteau de repede. 

Nu mai am pe cine să întrec (foto Miruna Haidu)

Totuşi, până la finish am mai întrecut vreo 2 concurenţi. Am ajuns mai repede decât mă aşteptam, în 3h35, cu 50% mai mult decat cei mai buni de pe traseul scurt, mulţumitor în condiţiile în care mă dau de plăcere şi fără nici un antrenament. Data viitoare poate mă încumet la tura lungă... depinde de răbdarea nevestei, care în astfel de situaţii e pusă la grea încercare :).
De data asta în timp ce eu am pedalat, fetele mele s-au plimbat în Muzeul ASTRA, cine n-a fost acolo încă să meargă pt. că e highly recommended!

La Muzeul ASTRA, primăvara  

Cât despre Geiger, 'CONCURSUL', mi s-a părut excelent gândit şi organizat, cu o susţinere bună din partea factorilor locali, traseul foarte bine marcat... deci reuşit!
Ţinând cont şi de premii, pachet de start, bike wash şi altele... Bravo Procycling Geiger, ne bucurăm să avem aşa competiţii în România!

Totuşi, sunt nevoit să semnalez o problemă: Deşi unul din concurenţi a greşit traseul la tura lungă, a luat locul II în detrimentul lui Sorin Simu ce a trecut linia de finish înaintea lui, şi care a fost premiat pe III.  Cum aşa? Se pare că lui Robike i s-a scăzut timpul de 'rătăceală', ... nu mi se pare corect, şi de asta menţionez faptul aici.

Poză făcută de un campion (Pantani)

Felicitări lor, campionilor (nu doar celor din poză, tuturor celor ce au urcat pe podium) ! 

Campionii la gramadă (foto Isostar West Romania)

Şi multe mulţumiri familiei Rădac pentru ospitalitate!