10 august 2009

Banat Mountainbike Maraton 2009 Gărana

Acum un an am bagat si eu o tura de testare la BMM 2008, proba de 50km si unde m-am clasat undeva pe la mijlocul ierarhiei. Datorita avansarii in varsta si trecerii la categoria 'mosi', am reusit sa ocup un loc 3 la grupa mea de varsta si am primit chiar si o medalie. Atunci am concurat cu vechea mea tzoacla MTB (Vento, luata din Metro acum vreo 12 ani), desigur tunata ca doar cadrul a ramas si furca (fara amortizor!!!)... pe langa ca am impins din greu la ea fiind grea, cel mai nasol sentiment l-am simtit coborand de pe Semenic pe drumul plin de bolovani spre Cantonul Molidu, unde eram in trena lui Dan Lupsa. Pe bolovani, au inceput sa ma doara groaznic bratele de la vibratii si a trebuit sa merg incetuc la vale... numa l-am vazut pe Lupsa cum se distanteaza... si dus a fost. Tot anul trecut am luat si doua cazaturi usoare (fara urmari) citez din ce scriam atunci: "veneam degajat spre sosire pe poteca CA pe care mai coborasem si altadata cu bitzicla de pe Semenic, mai aveam putin: panta cea mai abrupta jos langa parau, de trecut paraul, si eram la sosire... prin padure pe bucata de finish plin de fotografi, care mai de care sa blitzuie concurentii, evident franam pe coborare si practic pierdeam aderenta. Chiar in fata fotografilor la o rupere de panta, pamantul jilav era rasfirat de rotile bicicletelor, deci derapajul era iminent... acolo erau niste damburi pe carare, si plin de radacini, la un moment dat derapand roata fata s-a proptit intr-o denivelare si am fost aruncat peste cap, aterizand plonjat in tarana :)), pozarii inmarmuriti nu stiau ce sa faca, sa rada sau sa-mi sara in ajutor!!!, la care eu ma ridic (n-am avut viteza), ma scutur, indrept ghidonul de la bitzicla ce se rasucise 180' si urcand pe tzoacla sa plec, scot zambind: '- Ati prins faza?! V-a placut ?!!!' Imediat am ajuns la finish, si pe moment nu stiam pe ce loc si cum stau... dupa 2 minute a aparut un concurent cu nr negru (de la maratonul de 80km). La rezultate, am vazut ca ala era primul, a facut in acelasi timp cu mine 80km, in timp ce eu abia 50." Pana nu demult, tot cu bitzicla asta am umblat si niciodata nu m-a lasat la greu... traversarea peste Transalpina si mirifica viteza de 70,7 km/h coborand spre Novaci tot cu bitzicla asta, care merge inca bine, dar e grea si demult depasita. De data asta, nu stau mult pe ganduri si ma inscriu la maratonul de 80km (maraton e mult spus, asta a fost cursa, maraton am facut de Rusalii bagand 170km) ca doar trebe sa-mi testez si bitzicla 'noua' si fortele in competitie cu 'granzii'.
Ultimele pregatiri pt cursa
Startul a fost de-a dreptul cacacios pt mine, avand ceva deranjamente la burta, imi dau seama ca e nonsens sa plec in cursa asa 'dopat', si dau fuga la buda in ultimul moment... cand am iesit de la toaleta striga cativa oameni la mine ' S-a dat startul!' si-i vad pe ultimii concurenti ingramadindu-se pe poarta... deci am luat startul fix in postura de lanterna rosie :) Repede revin in pluton, pe urcarea bolovanoasa de la inceput spre Garana ma intalnesc cu Sergiu, cu Elena, schimbam 2-3 vorbe si-i dau bice... depasesc concurenti pe urcare si ma simt bine. Deja din sat se contureaza situatia, cei aprigi sunt deja dusi si se distanteaza, suntem cativa care mergem relativ compact si constant si pe ceilalti i-am lasat in urma. Il vad pe Suca, deja devenit legenda pt ca a participat la Ironbike, si-mi zice ca-i cam obosit, nu prea a avut vreme sa se recupereze, totusi abia reusesc sa tin pasul cu el la deal. Ajungem foarte usor pe culmea dealului, de unde se vad asa frumos satele Garana si Brebu Nou, doar ca n-am timp sa admir peisajul, ci tin urmele de pamant si rulez repede... Suca e putin in fata si ma tin dupa el, depasim concurenti, chiar il depasesc si pe el la un moment dat dar vine din urma pe o urcare si trece in fata, pesemne a inceput sa se incalzeasca :) Biciclistii se insira pe culmile din fata mea cat vezi cu ochii, ce senzatie de bucurie doar sa participi la asa ceva... doar ca si efortul e semnificativ. Cipi Radosavlevici e la un punct de control pe drumul de culme, ma saluta cu bucurie cand ajung pe langa el. Trecem in tromba peste drumul Brebu Nou - Slatina si stiu de anul trecut ca urmeaza mai multe portiuni de push-bike, spre surprinderea mea am impins doar putin la bitzicla si iata-ma in varful dealului gata sa-mi dau la vale spre baraj. In drum asteapta concurentii Carol si Bogdan, fac misto de mine "Auleo te-ai inscris la 80km, o sa ne-apuce noaptea pana vii!" :) Pornesc pe o urma din cele 4 la vale si las franele libere, depasesc pe cativa si cand mi-era lumea mai draga era sa o musc, cauciucul din fata agata putin din marginea senalului afund de 20cm si incep sa dansez... reduc din frane si era gata-gata sa-mi dau gramada, dar redresez in ultima clipa. Cei ce veneau din spate imi spun vorbe de duh: "Grija ca doar o viata ai!" Putina prudenta nu strica. Dupa barajul Trei Ape, incepe urcarea abrupta prin padure pe care anul trecut am impins la bitzicla de mi-au sarit ochii. Acum nu doar ca bitzicla e mai usoara, dar reusesc sa nu ma obosesc prea tare, trebuie sa termin cursa si nu vreau sa fortez si pe urma sa ma epuizez ca o baterie... Intrand in padure, Suca era la 20m in fata mea, pe urma l-am vazut numa ca-si ia bitzicla in spate si se distanteaza... dus a fost. Pe portiunile din padure unde se poate pedala sunt de-a valma noroaie, crengi, bolovani si plin de urme de motoare, destul de nasol de pedalat si monoton... dupa un slalom printre copaci si noroaie ajungem la Punctul II de alimentare, bag repede o banana, glucoza si apa si-i dau bataie. Aflu ca sunt la 1/2h dupa primul concurent (cam mult la doar 25km parcursi, dar la batranetile mele ce pretentii sa mai am?!). In continuare iarasi monoton de pedalat dar frumos, traseul ne scoate din padure pe un vechi drum ciobanesc in platoul Semenicului, am mers cu 2-3 coechipieri pe bucata asta, ne intreceam reciproc deja clasamentul era cam inchegat. Langa eoliene in platoul Semenicului, Dan Lupsa (nu concureaza, e organizator) si Leo Dorogostaiski ma incurajeaza, dar degeaba, trebe sa mananc mult spanac sa urc panta aia in sa, asa ca-i dau constiincios push-bike pana in varf. 1447m, varful Semenic, scurt bag ceva in gura si pe cai... coborarea peste damburi de iarba ma scutura bine, dar intrand in padure pe un drumeag placerea devine pura... sunt cativa in fata mea si parca ne urmarim unii pe altii. La un moment dat intram pe o directa prin padure de-a dreptul la vale... acolo vad urme pe linia maxima de panta, undeva pe la 30% ( erau cativa concurenti pe o poteca ocolitoare vreo 20 m in stanga) si ma bag, pamant moale, linia dreapta si vizibilitate buna, fara radacini... las franele si instant tasnesc ca raketa iesind in fata lor!!! Ce senzatie! Intru in viteza pe drumul de piatra, mi-l amintesc de anul trecut ca-mi sareau dintii de la vibratii, neavand furca cu amortizor... de data asta e altceva, 'noua' bitzicla isi face bine treaba si-i dau pedala la vale peste bolovani. Iata-ma la cantonul Molidu, ma avant pe poteca spre Garana si fac slalom printre radacini, de data asta nu mai cad inainte de sosire (parca nici ruptura de panta nu-i-mai asa mare), trec paraul si dupa ce fac check-ul la start pornesc pe ultimii 30 km.
Dupa 50km (poze copyright picasaweb/ciclism_ro)
Sunt singur pe drum, urc panta in sat grabindu-ma incet, deja oboseala isi spune cuvantul, ma tot uit si din urma nu se vede nimeni, sunt relaxat si stiu ca o se termin cursa, asta conteaza. Rulez cat pot de repede pe culme, si vad in spate un concurent (cu nr 345) cu care m-am tot intersectat pe parcurs. E mult in spate, si reusesc sa pastrez distanta mare pana dupa baraj. A urmat urcarea monotona si obositoare prin padure (cea de pe circuitul scurt). Acea urcare mi s-a parut epuizanta pentru ca era un drum forestier spalat, doua urme mari si late cu pietre spalate iar intre ele o felie de pamant moale... urcare usoara n-avea nimic nici tehnic nici spectaculos dar era al naibii de monotona... Oboseala si-a spus cuvantul, ciclistul nr 345 m-a ajuns inainte de ultimul punct de alimentare si normal ca i-am facut loc sa treaca. Pt mine, a fost cea mai grea parte a cursei. Dar cum orice lucru (si bun, si nasol) are un sfarsit, iacata-ma-s la drumul cunoscut de coborare... finishul e aproape si vad cu bucurie cantonul de la Molidu, acolo chiar ma opresc cateva secunde dau un telefon sa-i anunt ca vin la finish. Ultimul km, o coborare perfecta, sunt singur pe drum si mananc pe paine poteca cu tot cu santuri radacini si bolovani, iata si podetul de lemn peste zona cu namol, mai am cativa m si trec in viteza prin paraias improscand o jerba de stropi. Ai mei ma asteptau la finish si tipau de bucurie!!! Timpul total a fost 5h50, mosul din mine e multumit si acum astept cu nerabdare rezultatele oficiale, pe site. Sunt constient ca anul acesta umezeala din padure si noroaiele au incetinit serios concurentii (cel putin pe mine) dar BMM 2009 a fost (ca si pana acum) o reusita! Keep up the good work BikeAttack! Felicitari si multumiri organizatorilor pentru treaba pe care o fac! Aici as avea o singura remarca: m-am inscris printre ultimii cu 10 min inainte de start si n-am putut sa-mi iau tricou caci mai era doar XXL. Bai fratilor, cati concurenti 'XXL' credeati c-o sa vina?! Noi bikerii suntem mai subtirei, pentru o mai buna aerodinamica ;) multe poze: http://picasaweb.google.com/CiclismRo/20090809BanatMountaionbikeMaraton#

Un comentariu:

Pierdut in spatiu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.