Pagini

21 februarie 2010

Innsbruck iarna

Nu putem vorbi de Innsbruck, capitala regiunii austriece Tirol fara sa amintim sporturile de iarna. Pe care austriecii le practica ca pe un adevarat cult, iar strainii se imbulzesc pe pistele impecabil intretinute si echipate.

Innsbruck e situat pe valea raului Inn, si accesibil cu masina din Timisoara sau Arad in 10 ore.

Orasul a gazduit Jocurile Olimpice in iernile din 1964 si 1976, si nu exista localitate sa nu aiba minim o partie de schi, sanie sau schi fond.

Ca si domenii schiabile, se remarca in imediata apropiere Axamer Lizum, Seefeld, Patscherkofel (Igls), Kuhtai, ca sa nu mai vorbim de Stubai aflat putin mai departe la vreo 40 km.
Se poate schia chiar si deasupra centrului orasului, privelistea e spectaculoasa dar din pacate n-am ajuns la Nordkette, e o singura pista destul de abrupta si noi am preferat o zona mai intinsa.

Am putut sa ma conving anul trecut la Stubai ce inseamna o vacanta la schi.
De data asta, pentru ca stateam chiar in Innsbruck, in scurtul ragaz de 5 zile am ales cu predilectie Axamer Lizum pentru ca era aproape de oras si suficient de intins si de bine dotat.

Axamer se remarca prin cabina pe sine, care poate duce deodata 160 de oameni pana sus in cel mai inalt punct Hoadl 2340m, de unde porneste partia olimpica de coborare la vale (tot acolo se afla acum un imens restaurant).


2 februarie 2010

Pe urmele incasilor


In Quechua, Cusco inseamna centru.
Centrul imperiului inca, Tawantinsuyo, ce se intindea peste muntii Anzi ocupand mare parte din vestul Americii de Sud.
Era anul 1533. Maretul rege inca Atahualpa, prins intr-o ambuscada in nov. 1532 de catre spaniolii condusi de Francisco Pizarro, este executat. I-a umplut cu aur pe conchistadori in schimbul eliberarii sale, dar degeaba. Acuzatii: nesupunere, credinta in idoli, fratricid. Din camera in care era inchis, Atahualpa comandase uciderea fratelui sau vitreg Huascar, cu care isi disputase tronul si pe care il invinsese chiar inainte de a fi prins el insusi de catre Pizarro, in ambuscada de la Cajamarca (acolo 180 de spanioli au reusit sa macelareasca cateva mii de incasi si sa-l captureze pe rege). 

In anii care urmeaza, spaniolii ocupa Cuzco, pun regi-marioneta prin care conduc, profitand de rivalitatile dintre triburi.
Incasii asediaza Cuzco in 1536-1537, dar nu reusesc sa-l cucereasca pentru ca bolile aduse de spanioli fac ravagii. Se retrag in fortareata Ollantaytambo, si dupa ce-i infrang pe spaniolii veniti dupa ei, decid ca sunt prea expusi (Ollantaytambo e la o zi de mers de Cuzco), abandoneaza fortareata si se retrag in jungla inalta. De aici, din Vilcabamba, incasii lupta impotriva spaniolilor pana in 1572, cand e prins si omorat ultimul rege inca, Tupac Amaru.

<-- This image, Inca-Spanish confrontation in Cajamarca  is in the public domain because its copyright has expired.

Pe vremea incasilor, tot imperiul era brazdat de o retea de drumuri construite cu migala si maiestrie (Inca trail, Camino Inca, iar in quechua Capaq Nan), astfel incat desi nu cunosteau roata si nu vazusera caii (unicele animale de povara erau lamele si nu se puteau calari) mobilitatea nu era o problema in intregul imperiu. Rivalizand ca si intindere cu celebrele 'via' romane, doar o parte din aceste drumuri  se mai pastreaza in zilele noastre

Ollantaytambo e un orasel construit din piatra, acolo unde raul Urubamba (denumit si Vilcamayo sau Vilcanota) strabatand Valea Sacra (Valle Sagrado) a incasilor paraseste platourile manoase de la 3000 m din Anzi si se avanta spre jungla inalta si umeda printr-un ingust defileu stancos. Prin acel defileu, un drum construit cu sudoare inca insotea valea, si se ramifica apoi urcand spre locuri sacre, pe crestele muntilor. Mai exista si azi, este celebrul Inca Trail to Machu Picchu.

Retragandu-se in jungla catre Vilcabamba de teama spaniolilor, incasii insisi distrug drumul la intrarea in defileu, pentru ca spaniolii sa nu-i urmareasca si pentru a proteja locurile sacre. Conchistadorii aveau sa ajunga la Vilcabamba dupa multi ani si sa-i infranga definitiv, dar pe alta cale, salbatica vale Urubamba si comorile sale ramanand necunoscuta.

Desi exista marturii ca Machu Picchu (in Quechua: old mountain) a fost vizitat de albi (condusi de localnici) inca din sec XIX, abia in 1911 profesorul Hiram Bingham il 'descopera' si deconspira intregii lumi "The Lost City of the Incas".


In zilele noastre Machu Picchu e pe lista celor 7 minuni ale lumii si e invadat de turisti, fiind cel mai 'productiv' obiectiv turistic din America de Sud. Din cauza turismului excesiv care risca sa degradeze poteca si zona, pe Inca Trail s-au pus restrictii astfel ca azi dor 500 turisti sunt acceptati zilnic, si doar prin operatori turistici, preturile crescand prohibitiv (la peste la 500$ pentru Inca Trail/4 zile)!

De aici, incepe povestea noastra...

Ajungand in Cusco in sezon ploios, ne decidem pentru un alt tip de excursie.
Desi am putea ajunge la Machu Picchu pe cont propriu, fie cu trenul (pentru ca e tren pana la Aguas Calientes, la poalele sanctuarului, de la 40$ in sus pentru cei ~25km din Ollantaytambo) fie cu auto pe la Santa Teresa (15 km aval de Aguas Calientes), optam pentru o oferta combinata: Inka Jungle Trail. Sunt doua companii ce ofera acest tip de excursie, initiatorii (despre care scrie-n carte) si ceilalti (Conde Travel) pe care-i nimerim noi...


6 ianuarie 2010

Punct de vedere: Rosia Montana!


View Larger Map

Am vazut ca sfarsitul de an a fost unul furtunos... o gramada de schimbari in politica, noi sperante dar si luari de pozitii bizare ale unor demnitari.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/880275/Aurul-din-Rosia-Montana--i-a-luat-ochii-lui-Videanu/
Probabil cei interesati ii stiti: sunt marii mahari care au impresia ca pot face ce vor in tara lui Papura Voda!
Acest nou post il scriu pentru ca sunt revoltat de atitudinea lor.

7 octombrie 2009

Primul Maraton

Sambata 03.10.2009, Zarnesti
putin inainte de ora 15, in centru

Sprintez spre finish, si trec linia de sosire, in aplauzele celor prezenti.
Am terminat primul meu maraton.
Sar si ma imbratisez cu Alin T, cu Giani (ei au ajuns inaintea mea), cu Lore care ma astepta la finish. M-as bucura si mai tare, dar nu prea am energie sa topai...

Am alergat primul maraton!

29 septembrie 2009

Povestiri din Godeanu

Godeanu

Muntii Godeanu sunt situati in vestul Carpatilor Meridionali, incadrati de alte grupe de munti: Retezat la N si E, Tarcu la V, Cernei si Mehedinti la S.
Datorita acestei pozitionari, Muntii Godeanu pot fi considerati o fortareata accesibila doar cunoscatorilor (ciobani, vanatori, padurari, cercetatori si iubitori de natura). De o nuanta aparte, farmecul acestor munti rezida in marea lor solitudine, mare parte a anului nici o fiinta omeneasca netrecandu-le pragul.

Din punct de vedere fizic, putem distinge urmatoarele subdiviziuni:
- culmea principala, succesiune de varfuri pe directia ENE-VSV intre Retezatul Mic si Muntii Cernei
- platforma de eroziune alpina Borascu, platou inierbat distinct situat la peste 2000m, intre culmea principala (la S) si imensa vale a Lapusnicului Mare la N. Platforma Borascu e adanc sculptata de cursurile de apa ce-si au obarsia aici: Borascul Mare si Mic, Galbena de Nord, Izvorul Stanii.
- culmea secundara Moraru - Scarita - Gugu - Branul, din vf Morarul spre N, include varful cel mai inalt din masiv Gugu 2291m.
- platforma Raului Ses intre Vf Godeanu si Tarcu

Muntii Godeanu sunt arie protejata, facand parte integral din Parcul National Retezat.

Aceste locuri tainice au fost umblate din cele mai vechi timpuri de catre pastori, servind si ca ultim refugiu in caz de primejdie. Totodata au generat nenumarate legende. Muntele Gugu este asimilat cu muntele sfant al dacilor, iar zvonurile despre o comoara ingropata intr-o pestera captiveaza inca imaginatia multor visatori.

Mitel, meteorologul de pe Tarcu ne-a povestit cand l-am vizitat in 2003 ca pe varful Gugu se manifesta niste forte, ca e practic imposibil sa ramai acolo peste noapte.
Uneori, varful Godeanu parca aduna norii care il inconjoara ca un giulgiu intunecat. Nu de putine ori am avut ocazia sa-l vad asa.
Datorita izolarii (implicit fiind mai putin umblati) si a acestor fenomene si legende, Muntii Godeanu isi pastreaza o faima sa zic asa... 'crepusculara'.

Dinu Mititeanu

De ceva vreme, de cand cu internetul, am avut ocazia sa citesc relatarile domnului Dinu Mititeanu, montaniard cu experienta vasta, ale carui sfaturi le-am urmat nu de putine ori. In cercurile cu preocupari montane din tara, domnul Dinu este un nume consacrat, de referinta. De altfel, editurile ce publica volume despre munte ii solicita in prezent corectura.
In excursia ce tocmai am facut-o in Godeanu, am avut ocazia sa-l cunosc pe Dinu, omul.
Foarte energic si hotarat, domnul Dinu, profesor universitar, medic si fost sef de formatie Salvamont CJ conduce grupul de turisti pe carari de munte, asta in cazul in care nu e ocupat sa povesteasca experiente celor dispusi sa-l asculte. Si are de povestit, cate si mai cate! Sfaturi utile,
intamplari frumoase, deosebite sau ciudate, patanii si invataminte, chiar tragedii, domnul Dinu ti le povesteste cu patos in timp ce urca o culme, sau parcurge o poteca. Uneori, se mai consulta cu Marlene, sotia, ce-l insoteste intotdeauna, fie la munte, fie prin satele rasfirate ce inca mentin si pastreaza obiceiuri stravechi, fie la evenimentele cu specific montan (adunari, proiectii, concursuri) la care participa in calitate de invitati.

Riguroasa si hotarata, Marlene il completeaza pe Dinu, astfel ca impreuna formeaza o familie-echipa, reusind sa colinde zeci, poate sute de zile prin muntii patriei in ultimii ani.

Povestiri din Godeanu

Intamplarea a facut sa planuiesc o tura in Godeanu - Borascu, similara cu a domnului Dinu, acesta cerandu-i informatii tizului si prietenului meu bun Alin Tanase despre Borascu si Gugu - Branul. Regretand ca n-a putut veni, Alin mi-a spus ca grupul domnului Dinu va urma acelasi traseu.

Ne-am sincronizat, am pornit devreme din Lugoj si iata-ne ajungand la 8.15 la Barajul Gura Apelor, unde ne-am intalnit: Dinu si Marlene Mititeanu, Oana Suciu si Dia Somogyi din Cluj, Eugen Roman (salvamontist voluntar la PNR) din Hunedoara, eu si Lore din Timisoara.