'Din păcate, unii trebuie să cadă pentru ca alţii să inveţe' - Hemingway
In privinta actiunii din Fagaras - Muchia Albota/Valea Arpasu Mare, dupa discutii cu Robi, coechipierul lui Tavi, cu Clau (prietenul lui Tavi care a mers acolo pe vale duminica seara pentru cautari), cu Adi Valean plecat la orele 23 in echipa rapida de recuperare salvare cu Ovidiu Tanase de la Balea pe creasta Vartopel (unde au si ajuns in miezul noptii sa caute unul sau doi supravietuitori...), cu nea Vali, cu Alin Tanase, cu Horia si cu Zsolt, cred ca se poate spune ca uneori, rezultate fundamental diferite in evolutia si cursul unor evenimente pot fi consecinte ale unor mici detalii. Prezente sau nu, spuse sau nu.Deoarece s-au inflamat niste discutii pe marginea relatarii lui Adi Valean de aici (si in esenta, este bine ca se pun intrebari, la care ar trebui sa se si primeasca raspunsuri), ar fi nedrept ca detaliile sa ramana in umbra si informatiile atatea cate au fost pana nu demult sa fie interpretate, fara a lua in calcul aceste detalii.
Aceasta intaplare nefericita si actiunea ulterioara au 'beneficiat' din plin si de isteria creata in urma altui eveniment tragic, a accidentului aviatic din Apuseni.
De aceea, cred ca este bine sa redau integral aici relatarea lui Robi (trimisa pe personala) si ulterior voi face cateva comentarii personale.
In afara de asta, oameni buni !!!... va rugam sa pastrati nu unul, ci mai multe momente de reculegere in memoria lui Tavi (pe care il inmormantam astazi la ora 14 la Timisoara), si sa cititi cu atentie cele de mai jos pentru a avea mai multe informatii despre ce s-a petrecut incepand de sambata dupa-amiaza pana luni la pranz.
Abia apoi, (incepand de maine eventual, as spune eu) se poate incerca sa se discute toate aspectele care considerati ca trebuie spuse, direct cu cei implicati (de ce nu?!) pentru a ajunge la niste concluzii constructive, nu la neintelegeri mai mari.
Robi considera ca este necesar sa se stie aceste lucruri. Ii multumesc pentru deschidere si pentru acceptul de a le distribui.
'From: Robert
Date: 5 martie 2014, 15:34:36 GMT+2
To: Alin Ciprian Ciula
Subject: Filmul
27.02
Ma intalnesc cu Tavi si Ionut, prietenul nostru in centrul Sibiului, in jurul orelor 20. Dupa ce facem cumparaturile mergem la Ionut, unde ramanem peste noapte.
28.02
Plecam spre Balea. Din pacate, nu prindem prima cabina (unde il vedem si pe Adi Valean). Trebuie sa asteptam pana la aprox. 11. Urcam si cu 2 jandarmi montani carora le spunem ca vrem sa mergem pe Vartopel si Albota. La orele 12 incepe urcusul de la Balea spre Saua Caprei, apoi Fundu Caprei, Vartopel. Pe la orele 20 terminam Vartopelul pe intuneric si ceata, coboram inspre muchia Albotei, gasim o sa inzapezita, pregatim locul de cort. In aceasta parte nu bate vantul deloc. Montam interiorul cortului, dar nu-l ancoram. Vrem sa punem si prelata, incercam sa prindem un colt, dar in acel moment o rafala de vant iscata din senin ridica interiorul si il duce in valea Arpaselului. Folosim 2 bete de ski sa punem prelata in forma de cort clasic. Reusim sa ne instalam destul de bine.
Tavi incearca sa vorbeasca la telefon (retea Vodafone) dar nu reuseste. Sun eu de pe telefonul meu (retea Orange) si Tavi vorbeste cu o cunostinta din Fagaras care sa organizeze o masina sa ne preia de pe drumul forestier inspre Victoria a doua zi. Aproximam ca vom ajunge seara tarziu, orele 21-22. Vorbim si cu Claudiu sa ne trimita poze dintr-o tura mai veche pe Vartopel-Arpasel sa verificam ca sunt suntem bine pe muchia Albotei. Ne era un pic teama sa nu fim pe un picior secundar. Primesc poze pe email. Intre timp, telefonul mi se inchide, din cauza frigului. Reusesc sa-l repornesc, tinut in sacul de dormit. Mai verificam si vremea pentru a doua zi, pe meteoblue.com. Inchid telefonul si-l pastrez in sac.
01.03
Noaptea trece cu bine, vantul a batut putin, a inceput sa ninga spre dimineata, s-au depus cca. 3-5 cm. La orele 6.30 e inca ceata. La 9 plecam, incepe sa se deschida. Tavi merge cap, traversam Prelucile. Inaintam relativ incet, avem rucsaci grei, cca. 20 kg (echipament: 2 pioleti, coltari, cate o semicoarda de 60 m, casti, frontale, ham, scule de rapel, anouri, 4 friend-uri, 2 nuci). Facem si poze, vremea e tot mai buna, iese soarele.
Trecem de varful lui Toader (asa mi-a zis Tavi ca se cheama), coboram prin rapel. Mancam si apoi continuam drumul pe o zona usoara. Nu suntem legati in coarda aici. Pe la orele 16 (mai tarziu, dupa poze, am vazut ca era trecut de 17) ajungem la un punct in care o luam prin dreapta crestei in directia de mers (spre est). Ajungem la un jgheab cu zapada, lat de circa 6-7 m. Tavi trece primul, eu astept pe partea innierbata. Piciorul intra circa 30 cm in zapada. La ultimul pas dinspre zapada pe iarba, piciorul lui drept se agata de pantalon sau parazapada, se dezechilibreaza, cade in fund pe zapada si incepe sa alunece usor pe jgheab. Panta e de circa 30-40 de grade. Reuseste sa se intoarca pe burta, incearca sa infiga pioletul din mana dreapta, dar franeaza prea putin in zapada nu foarte consistenta. Avea la piept si un aparat DSLR intr-o husa care l-a impiedicat sa apese cu ambele maini. Dupa circa 30-40m, jgheabul face o curba catre dreapta mea (eu sunt orientat catre est, cu fata la vale), nici aici nu reuseste sa se opreasca. Il pierd din vedere, dupa circa 1 secunda aud un pocnet usor. Incep sa strig, nu se mai aude nimic. Traversez jgheabul, las rucsacul si cobor cca. 80-100 m diferenta de nivel, pe brane de iarba, ajutandu-ma cu pioletul. Strig in continuare, nu aud nimic. Observ o bucata de bat de ski rupta, le tinea pe lateralul rucsacului. Observ ca jgheabul era in forma de S la inceput si ca mai sunt 2 jgheaburi paralele (inspre sud), despartite de randuri de stanci oblice, orientate spre sud. Nu mai pot cobori, mi se pare mult prea periculos. Urc inapoi la rucsac, incerc sa deschid telefonul, dar imi arata bateria descarcata. Incerc sa incalzesc telefonul in manusa, in continuare strig. Nu reusesc sa deschid telefonul. Decid sa cobor de-a lungul muchiei Albota mai departe ca sa anunt accidentul. Las un bat de ski infipt intr-o limba de zapada, leg un sac de bivuac de culoare neon pe bat. Fac poze cu locul accidentului si ma hotarasc sa plec. Din momentul accidentului pana la plecarea mea aproximez. cca. 45 de minute.
Pe la orele 22.30, dupa nenumarate incercari de a deschide telefonul, reusesc si sun la 112. Rog centralista sa-mi fac imediat legatura la Salvamont, deoarece mi se descarca telefonul. Mi s-a facut legatura cu ISU, nu direct cu Salvamontul, le spun de accident, cadere de pe muchia Albotei spre est, de la orele 16; mi se cere numarul de telefon a lui Tavi. Nu apuc decat sa spun numele lui si apoi mi se inchide telefonul. Incerc din nou sa-l pornesc, reusesc, mai le spun ca a cazut dupa varful lui Toader si din nou se inchide.
02.03
Reusesc sa cobor in jurul orelor 2.30 AM la un drum forestier, incerc telefonul, sun direct la centrala Salvamont, vorbesc cu Adi David, ii spun ca eu sunt bine, sunt la drumul forestier, nu stiu in ce sat ajung. El imi comunica ca Adi Valean si Ovi au plecat din Balea pe la orele 23 sa ne caute.
La 5.30 ajung in Arpasul de Sus unde opresc o masina, ii cer soferului telefonul, sun din nou la centrala Salvamont, ii spun dlui. David ca am ajuns in Arpasu, rog insistent sa cheme elicopterul pentru cautare. Le spun ca eu plec cu acea masina in orasul Victoria si voi astepta la o benzinarie.
La 6.00 sunt in unica benzinarie din Victoria ( Petrom) und un angajat imi da telefonul lui ca sa pot suna din nou la Salvamont. De la centrala mi se spune ca s-a dat deja cererea pentru elicopter, se asteapta aprobarile. Eu le spun ca raman in benzinarie. Circa 40 de minute mai tarziu sunt sunat de catre centrala Salvamont pe telefonul angajatului Petrom si mi se comunica ca s-a aprobat zborul cu elicopterul.
Pe la ora 7, aflu din partea unui angajat IJSU intrat la benzinarie numarul de telefon de la dl. Razvan Enache, salvamontist din Victoria, cu care ma intalnesc la aprox. ora 8 la sediul Salvamont din cladirea primariei Victoria.
Pe la orele 9 apare dl. Adi David de la Salvamont Sibiu impreuna cu pilotul care va efectua zborul in zona muntoasa. Mergem imediat la stadionul din Victoria unde apare elicopterul MAI. Sunt 4 salvamontisti din Sibiu (echipati cu tot ce trebuie, targa etc), 2 doctori SMURD, 2 piloti. Plecam imediat, efectuam 4 urcari si 4 coborari de-a lungul vaii, identificam zona in care putea sa cada, dar, din pacate nu reusim sa observam nimic. La ultima urcare, pilotul incearca sa puna jos elicopterul in zona cabanei de vanatoare Arpasul, dar din cauza vantului tot mai puternic, riscurile sunt prea mari, ne intoarcem in Victoria. Zborul a durat cca. 1 ora. Imediat, cei 4 salvamontisti din Sibiu pleaca cu masina cu dl. Adi David pe vale in sus. Asta se intampla pe la 11.30. Urmeaza ca cei 3 salvamontisti din Victoria sa ii sprijine, carand sacii de dormit si mancarea. Cei 3 pleaca la ora 13 in Dacia papuc a Salvamont Victoria. Eu, impreuna cu dl. David ii conducem pana la bifurcatia cu drumul spre Arpasul de Sus. Si eu vroiam sa ii ajut la carat bagaje, dar dl. David imi interzice asta, probabil din cauza oboselii si tensiunii acumulate e mai bine sa stau deoparte. Merg cu dumnealui la cabana Salvamont de la Balea Lac unde ma intalnesc cu Adi Valean si Ovi.
03.03
La 9 dimineata, mi se comunica ca s-ar fi identificat zona in care a cazut Tavi si ca se urca deja spre el. Eu cobor la ora 10 cu cabina, iau masina personala de la Cascada si merg catre drumul forestier care duce la cabana de vanatoare Aprasul, respectiv cabana Turnuri. Las masina la bifurcatie si plec. Pe drum, sunt instiintat prin telefon ca trupul lui Tavi a fost gasit si ca se coboara deja. Ajung la cabana de vanatoare in jurul orelor 15, in acelasi moment cand ajung salvamontistii si prietenii mei si ai lui Tavi care au participat, de dimineata devreme la cautarea lui Tavi. Dupa o scurta pauza, coboram mai departe. Pe la orele 16 ne intalnim cu salvamontistii din Victoria si jandarmii montani care vin sa participe la transportul lui Tavi. Pe la 20.30 ajungem la inceputul drumului forestier unde ne asteapta 3 masini, care il duc pe Tavi, pe salvamontisti si jandarmi.'
-----------------------------------------------------------
Acestea fiind spuse, voi prezenta niste fapte si consideratii personale, rezultate in urma discutiilor avute in ultimele zile in care am incercat sa inteleg ce s-a intamplat acolo.Tavi a mai fost pe Albota iarna, de doua ori si o abordase dinspre vale spre creasta principala. Insa nu reusise nici in 2003 (in echipa de 4) nici in 2007 (in 3 cu Clau si Cata) sa o parcurga integral, retragandu-se inainte de capat (Vf. Fantana 2375m) in ambele cazuri, din cauza vremii.
In Tavi era o dorinta mare sa o parcurga in totalitate, era ca un fel de restanta.
De data asta cu Robi au ales sa o parcurga dinspre Sud, urcand de la Balea pe la Fereasta Zmeilor pe Vartopel. Astfel ca vineri seara au campat pe varful Fantana la peste 2300 m, s-au odihnit bine (desi interiorul cortului a fost luat de o pala de vant), si sambata dimineata au intrat in Albota Salbatica.
Adica acolo... din sensul celalalt (din varful ce se zareste in stanga culoarului spre locul de unde s-a facut poza).
Fotografia 'Ultimele ore' a lui Tavi pe alpinet.org |
Probabil, zapada moale de pe valcel nu oferea nici un fel de consistenta pentru o franare eficace, iar rucsacul greu (70 l) din spate il tragea considerabil.
Robi, dupa ce l-a vazut pe Tavi căzand si a auzit un pocnet, a coborat acolo in zona cat ii permitea terenul cautandu-l si strigandu-l. Nu l-a zarit, si neprimind nici un raspuns (in plus se apropia intunericul si nu putea risca o coborare singur pe un versant necunoscut), s-a intors spre creasta si cand a putut sa-si porneasca telefonul si a gasit semnal a sunat 112.
Din pacate, pentru Tavi era prea tarziu. Zacea acolo in zona căldaruselor dintre Vf. lui Toader şi Sgaucul Mic, undeva la 200-400m sub creasta (tot versantul avand de la talvegul Arpasul Mare pana sus 700m) şi se lovise fatal in cadere (erau multe stanci iesite pe valcele, fiind mai putina zapada ca in imaginile din satelit pe care le vedeti aici).
Cu inima indoita şi cu sentimentul greu în suflet ca-si abandona prietenul, Robi n-a avut de ales si a trebuit sa continuie retragerea din creasta, şi sa ceara ajutor.
Datorita bateriei care se epuizase in cele 2 zile de cand erau plecati (buba clasica la smartphone), Robi n-a putut comunica Salvamontului la 22.30 decat faptul ca cineva a cazut de pe Albota spre E, fara pre amulte detalii... Astfel ca echipa Salvamont de interventie rapida (Adi Valean si Ovi Tanase) a pornit la 23 din Balea sa caute supravietuitorii, si in primul rand pe Robi care nu stiau unde se afla si in ce conditii, singur in creasta Albotei in miezul noptii. Nici macar sensul parcurgerii si ca urma sa coboare creasta spre N nu reusise Robi sa le spuna. Adi si Ovi au ajuns la ora 2 in zonă cu vizibilitate directa asupra culmii si versantului Albota Est si pana la 4 au cautat in portiunea superioara a vaii Arpasul Mare, coborand asigurati in caldarea superioara, strigand si emitand semnale luminoase, dar nestiind exact unde s-a produs accidentul (adica 1.5 km inspre N fata de locul unde cautau ei). Comunicarea cu baza nu se putea realiza decat sumar si periodic in acest timp, si nici baza nu stia pozitia exacta unde sa se caute.
Intre timp, Robi a coborat deja in partea cealalta. Deşi a reusit scurt la 2.30 sa-l informeze pe seful Salvamont ca a ajuns la un drum forestier spre N si coboara in continuare, din cauza bateriei care a murit de tot nu a putut sa comunice mai multe detalii decat abia la 5.30, de pe telefonul unui domn ce-l luase cu masina din Arpasul de Sus.
Restul se stie, sau reiese din relatarile celor implicati. Cateva detalii sunt totusi relevante:
- elicopterul a transportat un echipaj de salvare cu medici, Salvamont si pe Robi, dar nu s-a putut apropia prea mult de sol şi mai ales nu a putut ateriza în zonă din cauza conditiilor meteo (rafale de vant violent in apropierea solului si crestelor). De la o oarecare inaltime, s-a filmat si s-a cercetat versantul, identificandu-se clar locul caderii din creasta. Cu toate astea, Tavi nu a fost zarit deoarece se schimba vremea si aparuse ceata pe vale, si era partial acoperit de zapada antrenata in cadere (dupa spusele celor ajunsi ulterior la el).
Daca printr-o minune ar mai fi putut reactiona dupa cadere sa se tarască macar, sau sa semnaleze pozitia sa, ar fi fost zarit atunci dimineata.
Dupa acest zbor, s-a presupus ca Tavi nu mai era in viata (presupunere indreptatita in momentul respectiv).
Intre timp, vremea se inrautatise considerabil, dar s-au inceput cautarile din vale, la sol.
Echipa din elicopter, neputand fi lasata in aterizaj direct acolo, au urcat din vale si secondata de o a doua, au intrat in versant in cursul dupa-amiezii si au inceput periajul culoarelor si valcelelor pe viscol si ninsoare, in posibila zonă de cadere de pe versant, expunandu-se ei insisi pericolului de avalanse (mic, ce-i drept, dar el exista... a se vedea capturile GEarth de mai sus, se vad conurile avalanselor in Valea Arpasul Mare si acolo in teren erau conditii de ninsoare cu viscol).
Au zarit doar rucsacul la o oarecare distanta inainte de caderea serii, si s-au retras deoarece riscurile continuarii cautarii pe timpul noptii erau prea mari.
O regula de aur a salvarii spune ca prima grija a salvatorilor trebuie sa fie sa nu devina la randul lor victime.
Atat din considerentele de mai sus, cat si din cauza vremii, al doilea elicopter a fost pus in asteptare in cursul dupa-amiezii de comun acord intre factorii implicati oficial in operatiune, desi era pregatit sa intervina (cu suportul lui Romeo Dunca, personal).
Intre timp, prietenii lui Tavi (Clau şi Laci) au pornit din vestul tarii sa ajute la cautare, ajungand in zona dupa lasarea intunericului, duminica spre luni noaptea impreuna cu alti doi prieteni. S-a dormit (ce mai ramasese din noapte) pe valea Arpas, la cabana.
Dimineata, echipele stiau deja precis unde sa mearga, si Tavi a fost gasit inainte de amiaza.
Personal, am primit vestea duminica in jurul orei 16.
Grea veste. Si mai grea a fost decizia, de a nu pleca in seara aceea in cautarea lui Tavi (Clau pornea deja din Arad, cu Laci).
Insă dupa cateva discutii (cu Horia, Clau şi Adi Valean) şi mai ales dupa vizualizarea acestor imagini de mai sus... am ramas acasa, cu inima stransa... trecuse o zi de cand Tavi cazuse acolo, si intre timp nu reusiseră să dea de el din elicopter, din apropiere, si nici sa zarească cea mai mica urma...
Numai o minune ar fi putut sa-l tina pe Tavi in viata, pentru a putea fi salvat dupa acel accident.
'Only the good die young...' - un alt prieten mi-a transmis (si reamintit) aceste cuvinte, fredonate indelung (si) de mine, in anii adolescentei.
Cuvintele de multumire sunt de prisos pentru toti acei oameni care s-au mobilizat, s-au agitat şi s-au implicat atat pe teren cat si de departe, comunicand informatii si oferindu-si suportul si sprijinul cata vreme a existat cea mai mica speranta.
Din pacate, pentru prietenul nostru era deja prea tarziu.
Odihneste-te in pace, Tavi. Nu te vom uita.
5 comentarii:
Sper ca cele prezentate de tine aici sa reduca starea de inflamare si conduca la analize si reflectii asupra celor intamplate. Desi, uneori, doar ghinionul poate fi invocat.
Vreau sa punctez ca am fost in pielea lui Robi in Dec 2007 cand l-am pierdut pe Liviu i Bucegi. Ca si Tavi, Liviu avea la gat un aparat DSLR in husa. Eram intr-o zona accidentata, expusa, pe mixt (panta peste 60 grade) si nu am vazut exact ce s-a intamplat.
In urma discutiilor cu persoane mai experimentate printre posibilele cauze ale respectivului accident s-au regasit urmatoarele, pe care as vrea sa le prezint - (poate cei ce vor citi le vor lua in considerare):
1. s-a agatat cu coltarul de parazapezi sau de suprapantaloni s-a dezechilibrat si a cazut
2. s-a agatat cu cureaua de la DSLR de un colt de stanca s-a dezechilibrat si a cazut
Insa, oricare dintre cauze a fost, foarte important e ca avea la gat DSLR in husa care aproape sigur la impiedicat sa franeze asa cum trebuie cu pioletul in primii 5-6m. Dupa...aprope nici nu mai conteaza.
Condoleante si sa va ganditi ca prietenul vostru va va veghea pasii de acolo de sus.
Zile senine
Gabi
Stiu Gabi de accidentul lui Liviu, am nimerit pe scrierile Felicity DPT urmarind un articol legat de bicicleta (daduse parca o masina peste ea la un viraj), si apoi am citit mai multe despre Liviu... nu mai stiu daca la tine pe blog sau in alta parte. Era carpatist, asa-i? Ar trebui sa postez si pe lista Carpati.
Da, ar fi bine daca ai pune ceva si pe carpati.org nu pe lista de discutii. Arfi de ajutor multora sa citeasca ce ai scris. Cred ca trebuie sa facem c eputem sa ajutam pentru evitarea tragediilor de acest fel si cred ca asta este un mod.
Zile senine
Gabi
Feedback-ul primit pe alte cai il voi mentiona tot aici, la comentarii.
On Behalf Of Radu, catre cercetasi
Sent: Thursday, March 06, 2014 11:13 PM
Daca pot scrie aceste cuvinte azi la exact 49 de ani, este din cauza ca in 1979 cineva a vrut ca un copil sa traiasca. Copilul zvapaiat eram eu.
E motivul dealtfel pentru care am promis cind eram in liceu ca nu voi mai lasa nici un pusti sa "faca, ca mine" si pentru care m-am ocupat sa duc copii pe munte de-a lungul anilor.
Am alunecat traversind un vilcel cu zapada/gheata pe Budislavu, nu mai larg de 2...3 metri, calcind pe urmele existente in zapada si apoi in gheata lucie. Practic pot sa va spun ca dupa 2...3 metri de alunecare viteza este asa de mare incit doar o minune dumnezeiasca sau un piolet cu care frinezi perfect poate face sa te opresti.
Am avut o dezechilibrare la un pas pus in gheata si a urmat alunecarea care nu se mai sfirsea (25 metri am masurat ani dupa aceea) apoi lovitura la cap si intoarcerea pe burta urmata de prinderea de stinca care a iesit salvator din gheata ... in fata saritorii de 12 metri ... prindere e un fel de-a spune, virful pietrei mi-a strapuns palma stinga retezind tendonul de la degetul aratator ... cert este ca asa am ramas oprit, la citiva metri de saritoare ... filmul s-a rupt si mai am doar vagi amintiri din momentele scurte in care imi reveneam ... scos dupa amiaza din vilcel, pentru mine salvamontistii vor ramine intotdeauna prietenii mei cei mai buni. ...au urmat zile de stat in coma la Luther si apoi recuperarea, dr. Vitalios m-a pus pe picioare.
Din acel moment eu nu am mai traversat nici o limba de zapada sau gheata (cazusem in iunie la inflorirea bujorului, dupa intrarea la Lazar) fara asigurare ... am preferat sa urc o ora sau doua de-a lungul vilcelelor pina in creasta decit sa mai traversez o zona riscanta ...
Va rog frumos sa retineti acest sfat legat de aceste vilcele fagarasene: traversati-le legati in coarda si asigurati sau ocoliti-le acolo pe unde se termina zapada/gheata!
Si acordati-le atentie sporita! Nu toti iubitorii de munte au sansa mea ... si nu multi primesc o a doua sansa!
Dormi in pace Tavi.
Cu tristete, Radu--
Trimiteți un comentariu