Poiana Mărului – Pod Valea Şucului/Mărăşeşti – Cabană – Vf. Brusturu – Vf. Căleanu – Şaua Plaiului
Marcaj: bandă roşie.
Durata: 7-8 ore.
Traseul face legătura între Poiana Mărului şi creasta principală, parcurge în buna parte Valea Şucului pe drumul forestier şi apoi ajunge în pajistea alpină pe unul din picioarele împădurite. În continuare traseul urcă abrupt pe la marginea grohotişului pe vârful Brusturu, parcurge culmea Brusturu – Căleanu şi de aici coboară uşor pe pajiştea înaltă spre poteca de pe culmea principală.
Se porneşte din Poiana Mărului din dreptul podului peste pârâul Şucu (de lângă mânăstire) spre sud pe valea Şucului. Pe drumul forestier e posibilă deplasarea şi cu mijloace auto, de-a lungul apei care curge volburoasă peste pietre.
După aproximativ 4 km drumul începe sa urce, depărtându-se puţin de albia Şucului ce în acel loc prezintă o serie de repezişuri (cataractele Şucului). După cataracte, panta drumului se atenuează şi ajungem iaraşi langă apă.
Urmând drumul forestier spre sud întâlnim în scurt timp Şuculeţul, un afluent ce curge din stânga, de-a lungul căruia vedem un alt drum forestier secundar. Vom urma direcţia iniţială înainte peste podeţul de beton, iar dupa inca 900m drumul traversează pârâul chiar în aval de o frumoasă cascadă.
Continuăm să urcăm având apa în stânga, ajungem dupa încă un kilometru (7 km de la Poiana Mărului) la un podeţ peste Olteana, pe partea stângă, în dreptul văii Mărăşeşti. Traversăm apa (Olteana) şi o luăm în stanga imediat dupa podeţ trecând şi peste pârâul Mărăşeşti pe un alt podeţ improvizat din trunchiuri. Suntem pe o vale îngustă, între panta împadurită şi pârâu.
Aici trebuie sa alegem poteca ce se desparte brusc în stânga şi urcă abrupt, pe un vechi drum forestier. Urcăm mai abrupt câteva sute de metri şi ne dam seama ca suntem pe o culme ce ne poarta domol spre est, printr-o pădure tânără, cu semne vechi de exploatare. Întregul parcurs în urcare prin padure măsoară 2,3 km şi se parcurge în maxim o oră.
Ieşim din pădure pe lângă nişte fagi bătrâni, într-o poiană în mijlocul căreia se află o stână. Poteca turistică traversează jumătatea nordică a poienii, strecurându-se printre brazii ce o mărginesc spre est şi urcând pe o mică culme plată (1610m), de unde vederea se deschide.
Avem în faţă vârful Brusturu, ce se ridică maiestuos ca o piramidă, impăienjenit de jnepeni şi bolovani imenşi. În continuarea crestei se vede şi vârful Căleanu, dominând cu ai săi 2290m prăpastia ce se cască între el şi Brusturu (Groapa Brusturului). În stânga noastră avem Valea Şuculeţului, prelungă şi împadurită, peste care zărim domoala culme a Nedeii.
În continuare vom părăsi poteca principală (ce se îndreaptă în continuare spre est spre stânele din căldările Căleanu şi Şuculeţul) şi vom urca direct spre vârful Brusturu, pe culmea din dreptul cabanei, menţinându-ne aproape de marginea căldării din stânga, în mijlocul căreia curge un pârâu. La altitudinea de aproximativ 1750m vom traversa perpendicular alte cateva poteci pastorale, ce parcurg pajiştile pe curbe de nivel, la diferite înăltimi, şi vom continua sa urcăm abrupt printre jnepeni şi uneori pe grohotiş direct spre vârf.
Atenţie: în caz de vreme nefavorabilă, nu se recomandă a se urca spre vârful Brusturu!
Ajungem pe Brusturu dupa un efort susţinut, la altitudinea de 2116m. Urcuşul de la cabană a durat 1.5h.
Daca vizibilitatea ne permite, de pe piramida de pietre putem admira spre sud imensa căldare Olteana, peste care se ridică muntele Ţarcu, având în vârf staţia meteorologică. Spre sud-est vedem o culme înierbată spre Căleanu în prim-plan, iar în plan mai îndepartat distingem vârfurile Prislop şi Nedeia (spre NE). În ultimul plan ar trebui sa vedem vf. Gugu şi chiar vf. Retezat, putin mai la N.
Pentru a ajunge pe vf. Căleanu vom ţine culmea spre sud-est, lăsând în urmă o şa înaltă şi abordând cu deosebită atenţie urcuşul abrupt şi expus ce ne aşteaptă. În acel punct există urme de poteci şi pe stânga şi pe dreapta pintenului ce se înaltă abrupt în faţa noastră, iar în funcţie de condiţii se va alege varianta potrivită (pană în iulie partea nordică poate sa prezinte acumulări de zăpadă inclusiv peste potecă, caz în care va fi menţinută o variantă a potecii de pe partea sudică, urcând apoi în creastă pe panta înierbată).
După vreo 200m de la acel pasaj delicat, ajungem pe vârful Căleanu (2190m), punctul de înălţime maximă a traseului.
De aici acest traseu va urma culmea domoală spre sud încă 1,5 km, întâlnind traseul principal de creastă al munţilor Ţarcu în Şaua Plaiului.
De pe vârful Căleanu ne putem îndrepta şi direct spre E urmând buza Căldării Şuculetului spre Şaua Şuculeţului, dacă dorim să continuăm spre vârfurile Nedeia sau Prislop.
Marcaj: bandă roşie.Durata: 7-8 ore.
| Secţiuni | Timp | Apă | Distanţă | Diferenţă nivel |
| Poiana Mărului – Pod Valea Olteana/Mărăşeşti | 2h | Da | 6 km | + 350 m |
| Valea Olteana – Cabană | 2h | 4 km | + 600 m | |
| Cabană – Vf. Brusturu | 1,5-2 h | La cabana | 1,8 Km | + 500 m |
| Vf. Brusturu – Vf. Căleanu | 30′ | 1 km | + 100 / – 30 m | |
| Vf. Căleanu – Şaua Plaiului | 30′ | Între Ş.Plaiului şi Ş. Şuculeţului | 1,6 km | - 100 m |
Se porneşte din Poiana Mărului din dreptul podului peste pârâul Şucu (de lângă mânăstire) spre sud pe valea Şucului. Pe drumul forestier e posibilă deplasarea şi cu mijloace auto, de-a lungul apei care curge volburoasă peste pietre.
După aproximativ 4 km drumul începe sa urce, depărtându-se puţin de albia Şucului ce în acel loc prezintă o serie de repezişuri (cataractele Şucului). După cataracte, panta drumului se atenuează şi ajungem iaraşi langă apă.
Urmând drumul forestier spre sud întâlnim în scurt timp Şuculeţul, un afluent ce curge din stânga, de-a lungul căruia vedem un alt drum forestier secundar. Vom urma direcţia iniţială înainte peste podeţul de beton, iar dupa inca 900m drumul traversează pârâul chiar în aval de o frumoasă cascadă.
Cascada pe Valea Sucului, Km 6
Pod Valea Marasesti
Ieşim din pădure pe lângă nişte fagi bătrâni, într-o poiană în mijlocul căreia se află o stână. Poteca turistică traversează jumătatea nordică a poienii, strecurându-se printre brazii ce o mărginesc spre est şi urcând pe o mică culme plată (1610m), de unde vederea se deschide.
Avem în faţă vârful Brusturu, ce se ridică maiestuos ca o piramidă, impăienjenit de jnepeni şi bolovani imenşi. În continuarea crestei se vede şi vârful Căleanu, dominând cu ai săi 2290m prăpastia ce se cască între el şi Brusturu (Groapa Brusturului). În stânga noastră avem Valea Şuculeţului, prelungă şi împadurită, peste care zărim domoala culme a Nedeii.
Suntem aproape de cabana Brigitta, construită în 2009 pe piciorul ce coboară din vârful Brusturu spre nord în valea Şuculeţului. Poteca trece pe lângă cabană (1625 m), de la marginea pădurii pană aici am mers 1.5 km. Cabana este proprietate privată , nu oferă cazare sau masă.
Cabana Brigitta
Urcarea spre Brusturu
Ajungem pe Brusturu dupa un efort susţinut, la altitudinea de 2116m. Urcuşul de la cabană a durat 1.5h.
Daca vizibilitatea ne permite, de pe piramida de pietre putem admira spre sud imensa căldare Olteana, peste care se ridică muntele Ţarcu, având în vârf staţia meteorologică. Spre sud-est vedem o culme înierbată spre Căleanu în prim-plan, iar în plan mai îndepartat distingem vârfurile Prislop şi Nedeia (spre NE). În ultimul plan ar trebui sa vedem vf. Gugu şi chiar vf. Retezat, putin mai la N.
Pentru a ajunge pe vf. Căleanu vom ţine culmea spre sud-est, lăsând în urmă o şa înaltă şi abordând cu deosebită atenţie urcuşul abrupt şi expus ce ne aşteaptă. În acel punct există urme de poteci şi pe stânga şi pe dreapta pintenului ce se înaltă abrupt în faţa noastră, iar în funcţie de condiţii se va alege varianta potrivită (pană în iulie partea nordică poate sa prezinte acumulări de zăpadă inclusiv peste potecă, caz în care va fi menţinută o variantă a potecii de pe partea sudică, urcând apoi în creastă pe panta înierbată).
După vreo 200m de la acel pasaj delicat, ajungem pe vârful Căleanu (2190m), punctul de înălţime maximă a traseului.
Vf. Căleanu
De pe vârful Căleanu ne putem îndrepta şi direct spre E urmând buza Căldării Şuculetului spre Şaua Şuculeţului, dacă dorim să continuăm spre vârfurile Nedeia sau Prislop.
