Vis de vara

O fantezie de a mea mai veche, si ideea unei excursii a trezit pasiuni si polemici in cercul meu de prieteni si pe listele alpine...
De fapt, radacina e mai veche, si vine din povestile lui Mittel, odata trecand pe la Tarcu parcurgand creasta cu AlinT, CataP si Nati (povestea din oct 2003)
Zicea Mittel cum ca pe vf Gugu nu se poate sta peste noapte cu cortul, ca sunt ceva influente supranaturale si te ia cu streche fie si numai daca incerci.

Iata cum mi-am imaginat eu o excursie iarna pe Gugu (cu peripetii): Weekend Gugu (si urmatoarele pagini)

De atunci, cu toate polemicile starnite, n-am ajuns acolo inca.
Am avut o tentativa in mai 2004, cu o trupa mare inclusiv alpin(tm)isti pe o vreme caineasca, si din cauza ploii am renuntat. Mi-a fost tarsa sa urc pe varf si sa nu vad nimic in jur, am lasat pe altadata cand se merita...
O alta apropiere am fost in dec 2006, cu Gianina, Diana si AlinT, cand norii de furtuna ne-au gonit de pe creasta in Valea Matzului si Gugu a ramas in continuare plan de viitor.

De dat asta, Lore a venit cu ideea (si ea fusese impresionata de poveste, @ the time, la fel ca multi altii a luat-o de buna):
-'Unde e Gugu ala? Ajungem intr-un weekend? Dar, sa nu m-alergi!'

Ca sa fie sigura ca n-o s-o alerg, si-a luat zi libera vineri, eu oricum aveam liber, renovam o camera la apt. Am lasat mesterii sa-si faca de cap si o tundem din Tm joi seara, cu popas la Lugoj pana a doua zi.

Vineri dimineata pe drum, dintre atatea variante si trasee, alegem un circuit mai direct si foarte(cel mai) scurt... varianta Seroni-Prislop-Godeanu-Gugu si retur iesind din discutie datorita lungimii traseului si a previziunilor de vreme rea pt vineri seara.

Deci, iata-ne la amiaza aproape de capatul drumului spre raul Ses, unde "se corhanesc lemne"... iarasi au bagat nemernicii buldozerele in coasta muntilor Tarcu (intre Saua Iepii si Nedeea) si au spart drumuri noi, dand iama in padure. Pt ca ne e lene sa caram rucsacii pe drum cativa km am venit pana aici cu masina, ascundem rucsacii in boscheti si ne intoarcem cu WJu la baraj, ca n-o sa-l lasam in pustietate langa cioplitori...

Inapoi pe drum, caldura mare, fragutze si zmeura, povesti despre Gugu si Tarcu, Saua Iepii si Netis, despre Godeanu si Borascu ('-Vai, ce nume urat! zice Lore) asa ca o lalaim si iata-ne abia tarziu avansand pe Valea Raului Ses in amonte spre paraul Gugu. Incet, incet se-aduna nori desi de furtuna deasupra crestelor, si ploaia ne imobilizeaza vreo ora pe Raul Ses.

Suntem chiar langa paraul Nedeea, ce coboara din caldarea cu acelasi nume, ploaia s-a oprit insa vegetatia si iarba sunt pline de apa, pietrele ude... Lore ma intreaba pe unde o sa urcam, si cum... perspectiva de a pune cortul in vale nu ne incanta si tanjim la pajistea alpina. O linistesc zicand ca pe oriunde am urca, putem strabate padurea voinicel si sa iesim in gol alpin sa punem cortul... decizia e clara... ce sa ne mai complicam pe valea Raului Ses, hai sa-i dam la deal.

Ceea ce credeam ca va fi o scurtatura, pe un picior inaintea Paraului Izvorul Gugu, se dovedeste pana la urma o varianta extrema, si nasoala. Pe acea culme, doboraturile (de vant) si stancile sunt la ele acasa, o garmada de trunchiuri cazute si putrede ne bareaza calea, zmeura deasa si maracinii sunt cat noi de inalti... inaintam cu greu si aproape ca ne prinde noaptea.

M-am mai linistit cand am constatat ca suntem practic in vecinatatea ravenei unde curge Izvorul Gugu (deci pe drumul bun), insa n-o luam chiar pe vale ca e abrupt, iarba cat noi si plin de umezeala. N-am scapat, caci am nimerit alaturi pe culme in hatisurile de trunchiuri prabusite, zmeuris si buruieni... a fost o aventura extrema si obositoare si am respirat usurat cand aproape pe intuneric, am zarit pajistea alpina printre brazi.

Complet uzi, punem cortul pe la 10 (intamplarea a facut sa stam in acelasi loc in care am innoptat si-n mai 2004, pe acelasi picior) si la somn, printre cateva tunete razlete. Reprizele de ploaie au ropotit pana dimineata si nu ne-am odihnit suficient cat sa ne recuperam fortele.
A doua zi, norii dau reprezentatie pe vaile din jur, si pe culmea Tarcului. Privim somnorosi ca dintr-un balcon spectacolul, afara e frig si asteptam soarele sa ne incalzeasca si sa ne usuce, deci mai bagam o repriza de somn.



Vremea buna se instaleaza spre amiaza, numai bine ca sa ne trezim de tot si sa ne urnim lenesi spre culme pe la 14, ca doi melci ce-si cara casa-n spinare. Bocancii sunt complet uzi, dar iarba intre timp s-a uscat, deci urcam in sandale.

Pe Varful Gugu zarim doi oameni ce se plimba pe acolo. Lasam rucsacii in saua dinspre lac si suntem nevoiti sa ne imbracam cu gecile caci vantul rece nu slabeste. Incredibil de frumos, lacul de smarald ce se arata in caldarea dinspre E. Mai este si unul mai mic si mai urat pe o treapta mai jos, aproape secat.

Urcam rapid, fara rucsaci, si Gugu ne primeste cu prietenie... intrusii au disparut undeva spre Godeanu... spre surpriza noastra sus pe varf nu bate vantul deloc, este o atmosfera placuta si un soare caldut, ce ne imbie la plaja. Ne tolanim ca soparlele la soare si aproape ca atipim, astfel ca o ora trece pe nesimtite. Peisaj in jur cat cuprinde, vreme superba, suntem in creierii muntilor, vedem nenumarate varfuri cunoscute si necunoscute, pajisti cu turme de oi, munti si vai. O bucurie a privirii si a sufletului...

Coborand in caldarea Gugu cu regret dupa asa un timp frumos de leneveala, trebuie totusi sa punem cortul, decizie grea cand ai de ales intre atatea pajisti minunate. Frumusetea peisajului si linistea ne conving sa mai urcam o aruncatura de bat si sa ne instalam langa lac.

O capra-caprita (de campie, nu neagra) apare dinspre vale si behaie parca a ajutor... ne dam seama ca-si cauta turma si incercam s-o apropiem, insa nu ne lasa sa o atingem si se indeparteaza, cu ugerul plin jenand-o vizibil la mers. Saraca! sper ca la ora asta nu-i in burta ursului.

Inainte de a trece la somn, aud strigate si latraturi dinspre vale si zaresc un grup de oameni ce instaleaza corturi langa lacusorul aproape secat. Destula lume pe Gugu zilele astea.
Noaptea trece pe nesimtite, si dimineata ca de obicei, leneveala e maxima, doar ca de data asta soarele ne scalda si ne incalzeste asa ca ma imbii la o baie.

Apar si turistii din vale cu care povestim putin, sunt si ei timisoreni (am retinut un nume, Tibi) si aflam ca au urcat din valea Lapusnicul Mic direct prin padure, si ca a fost fain, dar greu... le-am pove de aventura noastra pe celalalt versant, si detalii despre cararea peste Branu, pt intoarcere.



Ei se duc in treaba lor pe vf Gugu, noi impachetam si pornim spre casa pe la amiaza... Bineinteles ca ma impinge curiozitatea si aleg varianta coborarii prin padure de la Stana Branu direct spre Lapusnicul Mic.
De data asta intuitia n-a dat gres, coborarea prin padurea de brazi e placuta si abia spre vale panta se accentueaza. Gasind acul in carul cu fan, am dat peste o carare ce ne-a scos numai bine intr-o taietura pe Lapusnicul Mic (de drujbe, cum naiba au ajuns pana acolo, cu TAFul direct prin rau???), nu departe de curba drumului pe contur lac. Cararea cu pricina vedeam foarte bine ca a fost folosita mai mult de Mos Martin in ultimul timp.

Constat cu suparare ca n-am fost atent si n-am legat bine sandalele pe rucsac, si-mi lipsesc :(
Dar las pe altadata cautarea sandalelor Teva in padure, cine le-o gasi intre timp, sa le poarte sanatos... am mai fost eu intr-o tura pe Gugu si am fost nevoit sa-mi abandonez tzoacla acolo, doar nu e o problema :)

Ultimele impresii sunt dure si ne trezesc la realitatea in care traim cotidian. Una foarte nasoala (taietura la greu langa poteca spre Borascu, cu drum nou spart in padure) si alta mai 'umana' care implicit, duce si la aparitia gunoaielor (barajul de la Gura Apelor are valentze de plaja tropicala, valorificat ca atare de cativa turisti "de lac").

Constat ca ne-am intors din nou la 'civilizatia' romaneasca, dupa ce am trait un frumos vis de vara! Trezirea!

Multumiri, Sfantule Ilie, ca de data asta ai fost blajin si ne-ai murat doar in prima zi, daruindu-ne apoi soare si vreme buna, pentru o relaxare de-un weekend!

Mai multe poze (nu toate, am facut vreo 360):
http://picasaweb.google.com/alin.ciula/200807RelaxareLaMunte

Moments

http://picasaweb.google.com/alin.ciula/200807CuAndrei

Pe urmele lui Zamolxis (sau a dacilor liberi)

Zamolxis sau Zamolxes? Who knows? CD-urile nu erau inventate pe atunci, iar inscrisurile in piatra s-au alterat...Si noi am umblat tot pe meleagurile lui Zamolxe, si ale dacilor liberi (liberi pana in 106 en)... dar putin mai spre est, la Sarmizegetusa Regia.
Satui de oras si de masini, sosise vremea pentru o scurta vacanta... Muntii inalti poarta inca albe cojoace, iar noi dorim sa respiram verdele crud si mireasma florilor, deci nu ne indreptam spre muntii inalti.
Prima imersiune in verdeata am facut-o chiar pe drum, in apropiere de Cosevita, coborand pe bitzicle pan'la Ohaba... am cotit apoi stanga spre satele Fantoag si Cosesti si legatura cu civilizatia parca s-a rupt... am mers pe drumeaguri de tara, intr-o lunca inverzita si ne-am reincarcat bateriile sorbind apa unui izvor chiar in sat.Dupa vreo 3 ore de hoinareala am purces direct peste deal pe un drumeag si am regasit WJu' in parcarea unde-l lasasem sa doarma la umbra.
Ca sa ne amintim totusi ca suntem in Ro: acolo la parcare un individ cu un microbuz plin cu canistre dosit pe drumeag in spatele dealului, (a trebuit sa o luam cu bitziclele prin boscheti), astepta tiristii care probabil il serveau cu motorina, scoasa direct din rezervor...
De langa Simeria am salutat Retezatul, care domina toata valea Streiului si parca-ti venea sa-l atingi, asa de bine se vedea din lunca Muresului... zapada multa inca pe creste, dar macar ne-a mai inviorat privelistea.
Parasind drumul supercirculat Deva-Sibiu spre Costesti si Gradistea, intram pe un taram istoric, ne indreptam spre leaganul civilizatiei dace. Dupa Costesti, oprim intr-o poiana si innoptam.A doua zi, lasam WJu' sa se odihneasca langa baracile muncitorilor de la drumuri (drumul se mai repara, se cara lemne la greu si trebe). Aflam de la un nene ca drumul asta nu doar ca duce 19 km la Sarmizegetusa Regia pe apa Orastiei si a Gradistii, dar ajunge mai departe spre Petrosani la Baru, (coborand pe raul Petros, prin inima Parcului National Gradistea de Munte - Cioclovina, cum am constatat eu mai tarziu, verificand pe harta).
Drumul in susul vaii Orastiei e lung, monoton si trebuie abordat cu rabdare (cu o masina mica), dar e ideal pt bitziclat... urca lin pana in punctul 'Uzina de apa' - o minihidrocentrala, de unde se desparte la stanga varianta de-a lungul Gradistii... acesti ultimi 5 km pana la resedinta lui Decebal mai accidentati, dar de o frumusete si liniste rara.De-a lungul vaii a functionat pe vremuri o mocanita pentru transportul lemnelor, distrusa de comunisti, terasamentul se vede pe-alocuri laolalta cu ruinele statiilor-canton. Nu sunt deloc o ruina, as spune chiar infloritoare cele cateva case, vilutele ascunse, cantoanele forestiere, si chiar 'blocurile' - construite probabil pt muncitorii adusi la exploatarea lemnului, pe vremea raposatului.Lemn este, slava Domnului... toti versantii sunt acoperiti cu paduri, in zona nu sunt varfuri inalte si nici pajisti alpine intinse. Pe alocuri padure tanara, se vede ca odata a fost exploatata 'la ras', trec pe langa noi cateva camioane incarcate cu busteni atat de grosi, ca incap doar 4-5 intr-un transport... ne intristam putin dar parca ne mai vine inima la loc privind in jurul nostru si remarcand doar padure, padure, padure!Codru-i frate cu romanu' si romanu' vrea sa-si aduca fratele cat mai mult si cat mai aproape de suflet :( , ca e cam greu sa te deplasezi tu insuti la fratele tau in inima muntelui. Si ce bine-i cand fratele iti ofera sprijin si adapost, si cand iti tine de cald!
Incet, incet, vremea se inchide si norii se aduna, incepand sa ploua chiar cand cotim la stanga de la uzina de apa, pe Gradistea. Urcam putin, apoi din cauza ploii ne retragem in viteza si ne adapostim in balconul unui canton parasit (ce frumos era aranjat pe vremuri, urmele se vad inca). Dimineata la plecare, cerul bec cristal ne-a indus in eroare si nu am luat gecile cu noi, (oricum e neplacut sa pedalezi pe ploaie, te uzi tot de la brau in jos) ... nu stam mult blocati caci ploicica inceteaza si iara rasare soarele, insa norii negrii raman inca agatati spre varfurile dinspre E, adica spre zona in care ne indreptam noi.
Lore observa in drum un sarpe (de apa, cred). Capul e micut, dar corpul se ingroasa la mijloc si masoara in lungime aproape 1m. Mi-aduc aminte de Steve Irwin (Rest In Peace) si exclam "It's a beauty!"... serpilici sta la pozat, desi e vizibil deranjat de prezenta noastra, ne sssasssaie si ne tot ssssscoate limba bifurcata neintelegand probabil de ce ne incapatanam sa-l stresam pe teritoriul lui?! Dupa cateva minute in care evalueaza situatia, se hotaraste: ridica unduindu-si capul in directia mea si porneste incet direct spre mine... ma dau la o parte iar serpilici traverseaza drumul si dispare in balariile dinspre parau. Frumoasa intalnire :) .

Ne mai intalnim cu un nene cu o Dacie Papuc 4x4=16 ce coboara foarte prudent o zona realmente accidentata, care zice ca mai avem vreun km jumate. Ne atentioneaza sa avem grija sa nu ne dam cu bitziclele la vale ca-i periculos :P (probabil ne-a vazut echipati lejer, fara cotiere genunchiere, casca si alte figuri de-astea), Lore e foarte de acord cu el dar eu ma mai gandesc, nu de alta dar mi-am facut franele de ceva vreme si n-am apucat pana acum inca sa le testez 'la sange'...
Zamolxis cred ca e destul de suparat pe noi, caci norii se aduna si incepe sa ploua imediat... ne adapostim sub copacii desi dar se face cam frig si stropii mai razbat si pana la noi prin coroana, nu putem ramane mult acolo. Mai slabeste ploaia, dam sa mergem mai departe si iarasi incepe, mai tarisor... ne ingrijoram putin, cum sa ajungem pana la 1 km de cetate si sa ne intoarcem?! Ce fraieri am fost ca n-am luat gecile, puteam merge de aici chiar pe jos.Dupa inca o incercare de a porni mai departe, oprita de ploaie, ne refugiem sub un podet de beton, chiar in parau. Trebuie sa fim atenti sa nu ploua mai tare, sa nu se produca viitura, suntem sub pod si poate fi periculos... Lore vrea sa ne intoarcem ca-i e deja frig, stam blocati de aproape o ora, dar... ploaia se opreste. Cerul ramane inchis si negru, amenintator, insa reluind urcarea si impingand la biciclete ne incalzim. O curba la dreapta, una la stanga (se zaresc si niste parapeti de beton, drumul a fost candva amenajat, recent, nu din vremea dacilor...) si iat-o!: Sarmizegetusa Regia, Poarta de Vest: intram in cetate! Zidul masiv in mijlocul padurii seculare (copacii au o inaltime impresionanta) inconjoara incinta pentru cucerirea careia pe vremuri s-a purtat un razboi atat de singeros."Grandioasa capitala a statului dac, ridicata la jumatatea sec I i.d.Ch., cuprindea in aria sa cetatea, zona sacra si asezarea civila. Zidul cetatii a fost ridicat in tehnica obisnuita ce inconjura un mamelon cu cota de 1000m, respectand configuratia terenului. Dupa cucerire, romanii reamenajeaza cetatea, marindu-i suprafata. La 100m est de cetate, pe doua terase, se gaseste zona sacra, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar ce se termina intr-o piateta. In acest spatiu au fost amplasate sanctuare de tip rectangular si circular. Asezarea civila, ce se intindea pe zeci de terase constituie cea mai mare locuire dacica compacta cunoscuta. Aici se aflau ateliere, depozite, instalatii de captare si distribuire a apei potabile." - zice un text pe un panou; partea cu cota de 1000m e cea mai interesanta din descriere ;)
Acest 'cuib de vulturi' nu a fost singurul din zona, ci doar 'inima', aparata pe varfurile din jur in toata partea de la V la NE de alte cetati: Piatra Rosie, Costesti, Blidaru, Fetele Albe (am zarit pe valea Gradistii o poteca marcata TA cu indicator spre Fetele albe, 1h). De la S spre E nu avea nevoie de aparare, intrucat chiar din piateta se vedeau inaltimile cu pete de zapada ale Muntilor Sureanu.
Colindand printre relicve te apasa un sentiment straniu, cand iti imaginezi cata durere a ramas aici... nu se stie insa prea bine ce si cum a fost, pentru ca urmele sunt cam putine... romanii dupa ce au cucerit-o, au reamenajat-o deci e posibil ca dintre relicve doar parti ale zidului sa fi ramas autentic dace, cert este ca romanii au locuit-o cateva zeci de ani, apoi din cauza accesului dificil si locatiei la altitudine mare, cetatea a fost abandonata si capitala Daciei Felix (provincie romana) a fost mutata la binecunoscuta Ulpia Traiana Sarmizegetusa, in depresiunea Hategului.
De mult imi doream sa vizitez Sarmizegetusa Regia... iata inca un vis implinit! Multumiri Zamolxis ca ne-ai permis s-o vedem, si ca ai oprit ploaia!
E timpul sa pornim inapoi, caci ne asteapta inca drum spre Muntii Apuseni, unde vrem sa ajungem pe ziua! Urcatul bicicletelor pe urmele carelor romane a meritat, caci coborarea e ... DEMENTIALA!
Dau bice la vale, din cand in cand s-o astept pe Lore, care coboara mai incet si prudent... sunt atent la drumul bolovanos oprindu-ma greoi cu scrasnet de cauciuc peste pietre ude si pamant reavan... ce folos sa ai frane 'beton', cand oricum pierzi aderenta si pe teren uscat, darmite pe umed ?! Ale mele sunt mai 'moi' (adica prind destul de slab) asa ca e numai bine...Bineinteles ca am coborat tot drumul pe tzoacla (nu pot sa spun 'in sa', caci trebuia sa stau mai mult ridicat, sa nu ma doara stiti voi...), incepeau insa sa doara incheieturile mainilor de la vibratii, facandu-ma sa simt utilitatea unei furci telescopice cu amortizor, pe care n-o am ;) , din fericire (sau din pacate...) am ajuns relativ repede la Uzina de Apa.
Nu departe am oprit sa mancam intr-o livada, vorbind cu o tanti ce avea casa sus pe deal (20 min urcat prin padure) si care era angajata sa ingrijeasca cetatea (chiar ne minunasem ca am gasit pe acolo tot curat si ingrijit). Spunea ca sunt mai multi oameni din zona, ce mai curata la cetate, cosesc iarba... mai indruma turistii, care vara vin in numar foarte mare... bine ca am mers acum, caci am intalnit la cetate doar 2 turisti cu un pui de Husky siberian (bucuresteni doapa vorba), urcasera cu masina (un Polo) pana la 3 km de cetate, unde un parau revarsa peste drum si era mai greu de trecut, chiar si pentru Lore pe bitzicla care acolo a facut baie la un bocanc ;) .
Auleo, dar dandu-ne cu bitzicla dupa ploaie ce frumos aratam!!! Lore zicea ca nu a fost asa noroita (moshcolita) in viata ei :)), eu ma distram de numa gandindu-ma ce buna ar fi o ploaie puternica (dupa ce ajungem la masina) sa ne spele bitziclele, noroite cu namol dacic :) Cred insa ca la capitolul asta:noroire ne-au intrecut totusi niste nemti... in timp ce stateam sa mancam au trecut vreo 7 Defendere si o Toyota cu numere de D echipate ca la Camel Trophy, pe care am citit 'TRANSKARPATEN' si ne-au facut cu mana, unii erau destul de in varsta.Oricum cred ne invidiau ca ne-am dat cu bicicleta si cred ca erau cam frustrati, pe drumul ala forestier puteai merge si cu Maybachu', iar ei iroseau pe acolo bunatate de Defendere. Sa speram ca au ales in alte parti alte trasee mai faine, valea Orastiei pe langa ca e exploatata si poluata de oameni, drumul e monoton si lin.
Cei 15 km ramasi, n-au mai fost o problema, i-am parcurs mult mai repede decat la venire, fiind la vale totusi... una peste alta bicicletele si-au aratat utilitatea (aveau sa confirme si mai departe, in restul vacantei) iar Sarmizegetusa Regia pe bicicleta a fost o alegere perfecta pentru o zi!
Poze la: http://picasaweb.google.com/alin.ciula/200805SarmizegetusaRegia

Maria sa, Fagarasul (Iarna la baza Arpaselului)

Alte poze ce au placut alpinetilor:



Povestea completa aici: (de la Alin T)
http://gianinalin.blogspot.com/2008/03/creasta-arpaselului-sau-cand-visele-se.html

Alte imagini:
http://picasaweb.google.com/alin.ciula/20080330OCreastaDeVis

Un Cuntu viscolit

Iata pozele:

http://picasaweb.google.com/alin.ciula/200802ZapadaLaCuntu

Nu e mare lucru de povestit.

Ce pot sa va spun din weekendul meu (doar cateva idei, ca de RT n-am destul material, si pana la poezit mai am de invatat):
- in momentul in care iti fura fata unul cu herghelie (a se citi snowmobil), bagi Cracul Pip la deal in timp record, te roade al naibi sa vezi daca a ajuns in siguranta sus, la Dacia... vazand urmele apoi in zapada sus in poiana, am tras concluzia ca baietii cu snowmobilele au fost de treaba, insa probabil Ion a fost surprins ca fetele au ajuns la Cuntu inaintea celorlalti.
- niste tipi de treaba din Mures-Harghita (vreo 8), dotati cu niste lopeti (scule profi anume pentru pulver) de nu mai vazusem in viata mea, au venit cu noi la Cuntu sa se dea pe Tarcu (in caldare, voiau ei)... ne tot intrebau daca se poate sa se dea in caldare. Cert este ca bagau la greu, mai ales la deal... eu nu m-am putut tine dupa primu', care era mai falnic si cu un compas impresionant, dar am mers in rand cu al doilea ce era mai mititel (cam asa ca mine). Cert este ca am facut trei ore de la telescaun la Cuntu, in rachete.
- a doua zi, pornim destul de tarziu spre Tarcu, dar inainte de Sadovanu constatam ca viscolu-i gata sa inceapa, iar pe jos, numa crusta de gheata si placi de vant. Inghetand de frig, si gandind ca atat schiurile, cat si placa is greu de pilotat pe ghetusul ala, ne-am dat la vale... cei care urcasera pe Tarcu s-au putut bucura de ospitalitatea lui Mitel si de un ceai cald, dar noua nu ne-a parut rau ca n-am urcat, poate daca am fi pornit mai de dimineata, cat inca nu era starnit viscolul ?!
- viscolu' starnindu-se, a fost mai crunt decat isi permiteau baietii nostri mureseni, asa ca nu le-a mai trebuit caldare, s-au dat la vale si bine au facut, si-au gasit cuminti teren de joaca undeva in padure intr-o rapa pe langa izvorul Cuntu, intorcandu-se la cabana fericiti, da unii dintre ei cu obrazul inghetat de-a dreptul de viscol.
- vremea si-a facut de cap toata noaptea, temerarii care s-au avantat si au dormit pe varf cu cortul ;) (se stiu ei, ca-s timisoreni de-ai nostri) ne pot povesti mai multe despre dormitul in conditii extreme la 2200m.
- la Cuntu, Ion Argintaru era bucuros de oaspeti, asa ca in sala de mese langa soba ne-am aciuat la povesti pana seara tarziu.
- prognozele lu Mita au fost exacte... cu deosebirea ca vantul de 19km/h din Caransebes, la Tarcu masurat facea 70 (ne-a zis Ion). Pornind noi spre munte vineri seara, parintii si bunicii s-au ingrijorat, pentru ca la TV prevesteau nenorociri mari, cu viscol in toata tara si friiiig... Dupa ce-am plecat, ne-am zis: ia sa vedem noi cum e cu starea vremii, si l-am sunat pe Mita sa ne spuna cum e... pana la urma s-a adeverit vorba aia ca decat sa stai acasa si sa-ti para rau, mai bine te duci la munte si vezi la fata locului cum e! Da, mi-e usor sa vorbesc, dupa ce am stat in cabana cand viscolea, insa noi am plecat la cabana si sa ne dam cu placa/schiurile, si nu in tura extrema.
- cele -17 grade le-am imblanzit cu 1/2 l UZO de 38 grd, deci pe total a iesit:
(-17)+(38*1/2)= +2 grade, deci pana la urma n-a fost deloc frig
- a doua zi, soare cu dinti.
- ne-am dat cu muresenii in rapa lor, sa reeditam succesul... din pacate ninsese atata de mult ca de-am fi vrut sa coboram prin poiana spre Murgoniu, pe drumul Varciorovei, efectiv se franau schiurile cat de pufoasa era zapada (ce sa mai zic eu cu placa), deci rapa din padure inclinata undeva la 45 % a fost numa buna sa ne facem damblaua. Mai nasol a fost cu urcusul inapoi, chiar simteam nevoia unui schilift.

- iesind in poiana la soare, m-am bucurat sa descopar peisajul ce vi l-am aratat si voua, cu partia gata facuta (de altii) :D, eu doar m-am lipit de ei si am profitat din plin de zapada, de soare, si de urmele gata facute. Cu placa, pt ca sa te dai in pulver iti trebuie inclinatie, nu orice delusor, ca altfel mai degraba te 'scurgi' la vale decat sa te dai, asa ca orice urma in zapada proaspata, e o pista demna de luat in seama... Cea mai tare astfel de pista dreapta ca o sageata (pe care de altfel am si incercat-o) a fost urma pe care urcam, ei cu placa-n spate si ei cu focile, ... a fost o NEBUNIE sa ma dau pe acolo la vale cu full speed ...
- cam asta a fost, am plecat inainte de 15 spre telescaun, si la fel de faina a fost coborarea prin poieni si prin padure deasupra Cracului Pip, pe placa si pe schiuri, chiar daca ne cam incomodau rucsacii. M-am bucurat ca cineva, care nu mai incercase schiul de tura si datul in zapada moale, a dat pieile jos de pe schiuri (oricum a inceput sa le piarda) si a coborat fara :)
- pe Crac, unii s-au dat pe schiuri la vale (dupa cum am vazut urmele) eu am fost de data asta cuminte si am carat placa in spate, doar de frica sa n-o zgarii, nicidecum din alte motive :D

N-am dat nume, stiu io de ce (asa am vrut, sa vorbesc doar pentru mine)... cine vrea sa mai povesteasca, e binevenit :)

Cu bine,
Alin

HARDALAU DANIELA wrote:

Povestea, Aline, vrem povestea :))) Adica RT-ul

---

From: alpine_tm@yahoogroups.com [mailto:alpine_tm@yahoogroups.com] On Behalf Of CIULA ALIN
Sent: luni 18 februarie 2008 10:40
To: alpine_tm@yahoogroups.com
Subject: Re: [alpine_tm] Re: 9-10 Februarie Muntele Mic

Pulverul adevarat e ... aici (acolo in poze) :)

Alin

Codrut Hutuleac wrote:

Hello fetele...

ce nu stiti voi poate...
este ca in timpul saptamanii a fost ratracul pe acolo cu vreo 3 lame
si a tasat bine "partia" dintre cele 2 partii oficiale.

Am fost si noi pe acolo 3 zile (Miercuri-vineri) si era perfecta
zapada..pacat ca era ceata. Din pacate ...Pulverul adevarat e
altundeva...

codru

--- In alpine_tm@yahoogroups.com, "HARDALAU DANIELA"
...> wrote:
>
> Ce se poate spune despre un week-end de ski la Muntele Mic???
>
> Evident ca am schiat :))) Dar, mai e ceva! Am descoperit o noua
pasiune:
> zapada pulver :) Daca o mai combinam si cu o patura groasa de ceatza
> avem deja combinatia perfecta pentru o mica aventura :)))
>
> Am schiat undeva intre cele doua partii, unde nu era asa de
aglomerat,
> si cum sambata noaptea si apoi duminica a tot nins s-a asternut un
strat
> gros de zapada pulver. Duminica eram doar noi in zona aceea dintre
> partii, si a fost un vis sa schiem in zapada aceea neatinsa de
nimeni
> :)) Rar se mai incumeta cate unul prin ceatza in acea parte, dar
noua ne
> placea!!!!
>
> Duminica am coborat pe schiruri pana la telescaun, pe drum sau mai
bine
> zis pe scurtaturile care taie serpentinele.
>
> Cateva poze:
> http://picasaweb.google.com/damaris4d/MunteleMic910Februarie2008
>
> Daniela