Cu bitzicla pe Lotru si Latorita

Am pornit peste Transalpina, DN 67C de la Obarsia Lotrului spre Ranca (peste Parang) sa vedem natura inca nebatjocorita. Drumul se asfalteaza rapid, iar nemernicia si ne-civilizatia tipic romaneasca vor avea calea deschisa spre inima muntilor.

Nici nu vreau sa ma gandesc cum va arata peste cativa ani zona. In plus, exploatatorii de lemne gen Cascade Empire - Schweighofer isi freaca mainile de bucurie... accesul la padure e mai facil.
La TV se anuntau ploi (cod galben), intr-adevar vremea rea ne-a gonit de pe culmile domoale si pana la urma am ales vaile din jur.

Poze:
http://picasaweb.google.com/alin.ciula/200909BikeLatoritei

Deci, iata-ne sambata dimineata acolo unde DN7a coboara din Pasul Groapa Seaca la Lotru, nu departe de Obarsie.

Am dormit ca dracu'... o cohorta de caini si-au gasit sa latre toata noaptea, iar dimineata de la 6 au inceput sa circule camioanele! Ce , nu stiati?! Se lucreaza intr-un ritm nebun la drumuri!
In jurul nostru, plin de ciupercari, am aterizat noaptea tarziu si am pus cortul langa ei... cu zecile, o adevarata colonie, cu catel purcel stau toata vara aici si culeg ciuperci. Gunoiul il lasa la fata locului, sau in cazul fericit il strang si-l ard... zona arata ca o tabara de refugiati!

Ciupercari si drumari pe meleagurile Obarsiei Lotrului

Suntem cu Rodin si cu Laura, cu intentia de a parcurge cat mai mult din Transalpina, cata vreme nu-i asfaltat complet. Pe biciclete.

Atacam cu voiosie muntele :)

Pornim deci in amonte pe valea Lotrului, in albia caruia prundisul este incarcat in camioane si dus la drum... albia e un intreg santier.
Raman stupefiat cand trecem Lotrul peste un pod nou, si proaspat asfaltat! In urma cu 3 luni, de Rusalii, nu era nici urma de pod, am trecut apa (mai mare) pe doi busteni alaturati.
Dimineata-i senina, panta mare si pedalam pe serpentine prin padure... parca nu-i asa greu ca data trecuta (atunci insa, veneam din Sugag de la 60 km). Lejer ajungem la stana Stefanu, unde ne bucuram de soare si de apa proaspata de izvor. La stana, apar 4 catzelandri ciobanesti ce abia asteapta sa se joace, viteii sunt curiosi si ei de musafiri, iar scroafa cu purceii se muta mai incolo, deranjati de noi (intrusii).

Joaca la stana, cu catei si purcei

Povestim cu ciobanii... vechea stana (mai trainica) le-a fost arsa, alti ciobani invidiosi i-au pus foc... intre timp ademenim purceii sa ne jucam cu ei, cateii vin ei singuri!
Intr-o curba mai jos, o veche casarie (se facea cel mai bun cascaval acolo) zace in paragina.
De aici, urcam in plin soare, sunt uimit ca drumul e pregatit deja de asfaltare pana sus: largit, pus piatra peste si tasata.
Ne intersectam cu masini si motociclete, care starnesc mult praf pe drum... vazandu-i pe oamenii aia la volan/ghidon, sunt mandru ca pedalez pe unde-si plimba ei caii putere!
Utilajele mai lucreaza la podete, chiar daca-i sambata, astia-s hotarati rau.

Se misca drumarii astia foarte rapid, au ei motive

De data asta urcusul spre Muntinu e joaca pentru mine... ce-am mai impins bitzicla pe aici in iunie!

'Miorita laie, laie bucalaie' ... invidia intre ciobani e inca prezenta

Crestele Parangului se insira spre V, urcand le-am vazut in toata splendoarea, insa intre timp norii si-au facut aparitia pe culmi. Mai grav, o patura de nori joasa avanseaza dispre V peste Parang, au ajuns si-n Caldarea Calcescu si vin spre noi ca o amenintare acoperind versantii ca un giulgiu alb.
Ne propusesem sa urcam sa vedem Muntinul si Caldarea Urdele fara sa mai coboram spre Ranca, apoi sa ne intoarcem in Saua Stefanul si sa coboram la lacurile de pe Valea Latoritei.
In Saua Stefanul, Laura zice:

- Dar nu trebuie sa mergem pe drumul asta, spre stanga?! Atunci, la ce sa mai urcam?!

Saua Stefanu, la pas marunt

Pai, iata de ce: mai urcam putin si vedem ceva frumos! Privelistea se deschide peste culme, spre E. Valea Latoritei la origini se vede in toata splendoarea.

Fetele decid repede ca nu merita mers pana in caldarea Urdele (se mai urca vreo 150m) si ca vor pe celalalt drum, la vale... noi baietii desi am mai fost in sus, am mai vrea... pana la urma norii ne cuprind si ne obliga sa ne intoarcem.

- Nu putem ramane aici?! - Nu, ca vin norii peste voi!

Pe muntele Coasta Benghii, austriecii au facut in WWI drumul pe unde noi acuma fugim de ploaie. Peste culmi, norii se aglomereaza, amenintatori. Din cauza lor, trebuie sa parasim creasta, cat mai repede.

Fugind de vremea rea

Ochisem pe Google Earth (dupa tura precedenta de Rusalii ) un drum care sa faca legatura intre Valea Latoritei si culme... cu Fata si Mosii l-am ratat cu putin incurcandu-ne prin padurile si vaile de la coada lacului Galbenu.

The magic eye in the sky ( a capturat si un avion, chiar deasupra stancilor !!!)

De data asta, e usor sa-l descopar dinspre culme, ajutat de 'ochiul din cer' si de harta: drumul este fix pe Muchia Borcei, marcat pe majoritatea hartilor.
Chiar unde o luam spre vale, ciupercari si pastori laolalta au intemeiat un fel de mica colonie... si-au facut colibe si cresc o gramada de animale.

Pastoreala, stilul tabara

Drumul, odata forestier, acum e putin umblat si dupa cum au spus si oamenii...
- E rau, foarte rau... nu e pentru bitzicle!
Hai ca la vale mai merge (ne bagam totusi, om cobora noi cumva, daca acolo este un drum/poteca)... insa la deal, ar fi fost crima si pedeapsa. Si asta din cauza brazilor doborati de vant/furtuni, care fac imposibila trecerea unui vehicol. Nu vorbesc aici de panta, si ea foarte abrupta ... toti am descalecat pe alocuri.

Ready for the action!

Am facut o ora jumate pana jos la rau, data viitoare luam drujba cu noi :).

Help! Avem nevoie de drujba! Si niste cizme pe deasupra!

Am coborat la fix, numai ce suntem pe forestier la lacul Galbenu ca incepe ploaia, deci dam bice la vale. Fetele vor neaparat sa gasim o cabana, ceva... ce bine ca au construit astia cabana Petrimanu ca altfel o incurcam cu fetele!
Dar pana acolo ploaia ne uda ciuciulete... asteptam deci la cabana sa se opreasca ploaia si luam o ciorba si un pastrav delicios :)

Cum speram, ploaia se opreste si pornim grabiti ca se apropie seara si am vrea sa ajungem la Voineasa.
Drumul in coboarare pe Valea Latoritei e placere pura pentru biciclisti: 20km coborare pe un forestier bun, uneori asfalt. Vremea e racoroasa, ceturile de dupa ploaie se ridica peste vale si ofera o atmosfera de mister versantilor abrupti. Asa sa tot biciclezi, fetele sunt incantate! :)

I want to ride my bycicle

Urmeaza Ciungetu, Gura Latoritei unde ne luam frontalele si ajungem pe seara la Voineasa, cautand cazare la plezneala.
Pensiunea Mariana ne gazduieste cu amabilitate.
Dupa cina si dush, nici Cerbul de aur si nici meciul Romania Franta nu ne mai pot tine treji.

Dimineata, o geana de soare ne binedispune si pornim cu voinicie pe Valea Lotrului spre Vidra.

Gazda noastra Pensiunea Mariana, intr-o Voineasa colorata

Pe la cataracte, drumul e neasfaltat, dar pe asfalt am fi nevoiti sa urcam 300m in plus in Curmatura Vidrutei si nu dorim asta.
In jur, totul e verde, in toate nuantele posibile...

Verde, pentru biciclete! (www.pedaleaza.ro)

Urcam totusi, si fetele sunt cam obosite dupa kilometri de ieri, asa ca tot mai des coboara de pe biciclete si se bucura de cativa pasi pe jos. Cu treaba asta avansam insa destul de incet, reusind sa ne plictisim destul de repede de Valea Lotrului, mai ales ca nu vedem de pe drum nici Cataractele Lotrului (acoperite de vegetatie).
Norii se aduna iarasi si ne ameninta cu ploaie, asa ca ne grabim incet (cat pot Laura si Lore).
Amenajarile hidrotehnice (Barajul Balindru) si vechile exploatari parasite (siliciu) mai schimba putin decorul... si dupa 4 ore reusim sa ajungem la Barajul Vidra.

Amenajari hidrotehnice pe Lotru: Balindru si Vidra

Barajul a fost reparat recent, si nivelul apei e inca scazut. Ne socheaza paragina statiunii Vidra, unde hotelurile arata jalnic.

Statiunea Vidra, sau ce a mai ramas din ea

Ultimii 17 km pana la Obarsia Lotrului (unde inchidem circuitul) ii facem pe asfalt. Asfalt proaspat chiar, pe ultimii km.
Suntem iritati la culme de defrisarile masive din zona ... padurea e proprietatea Cascade Empire si Schweighofer.at o taie. Patronii or fi austrieci, dar tapinarii sunt romani, asa ca gunoaiele aruncate pe marginea drumului sunt prezente! Impreuna, niste nemernici, laolalta cu gunoaiele de politicieni ce le-au dat pe spagi avutia tarii!
"pădurile vor fi administrate de către silvicultori cu pregătire academică" - ce gluma buna pe situl astora, dupa ce taie tot o sa-si ia concediu 'academicienii' respectivi - acum isi freaca mainile de bucurie ca se asfalteaza drumurile in zona, direct spre Sebes.

Se taie padurea la greu la Vidra, lemnul va fi mai usor transportat pe soseaua noua.

Intr-un articol, Jurnalul National ne spune cine e vinovatul pentru defrisarile din zona: Imperiul dezastrului!
Deci, cititi despre 'onorabilul' care ne rade padurile!

Ocolul Muntilor Latoritei (2 zile, 110 km, ~1300m urcush) pe vaile Latoritei si Lotrului.

Ca sa inchei intr-un ton optimist: zona este superba si merita mers, in ciuda oamenilor care o distrug.
Soseaua Transalpina ne conduce intr-un peisaj de basm, meritandu-si pe deplin numele, traversand Parangul, Muntii Latoritei si strecurandu-se intre Muntii Sureanu si grupa muntilor Lotru - Cindrel .