Pagini

17 martie 2011

Solicitare de nepromulgare a legii ce aproba OUG57/2007

Am scris aceasta solicitare Presedintelui Romaniei, dl. Traian Basescu, si am trimis-o recomandata la Palatul Cotroceni ieri 16.03.2011.

Va sfatuiesc sa faceti la fel daca va pasa!
Cereti presedintelui sa intoarca inapoi in parlament legea pe care niste parlamentari verosi incearca sa o treaca, sa-si poata derula mizeriile de afeceri si interese pe cuprinsul celor mai frumoase zone ale tarii, departe de ochii publicului!
A se vedea linkurile din anexa scrisorii pt lamuriri suplimentare.


Catre:
 PREŞEDINTELE ROMÂNIEI,
Dl. Traian Băsescu

Adresa:
Palatul Cotroceni, bd. Geniului nr. 1-3
sector 6 - 060116 Bucuresti


                            
       Solicitare de nepromulgare
                      a legii de aprobare a OUG 57 / 2007

                                   
            Stimate domnule preşedinte,

            Ma adresez Dumneavoastra cu solicitarea de a refuza promularea si de a trimite Parlamentului spre reexaminare legea de aprobare a OUG 57 / 2007 privind privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, adoptata de Camera Deputatilor in 08.03.2011.

            Sunt interesat de protectia patrimoniului natural al Romaniei si in acest sens imi doresc o legislatie cat mai buna cu privire la ariile naturale protejate. De aceea, in principiu consider necesara si oportuna aprobarea, cu modificari, a OUG 57 / 2007, dar in niciun caz in forma inacceptabila in care a rezultat prin recentele modificari aduse proiectului la nivelul Camerei Deputatilor.

            In forma adoptata de Parlament  sunt prevederi binevenite, dar s-au strecurat o serie de prevederi aberante, care lovesc grav interesul public, principiile protectiei mediului si drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, indepartand legea de la scopul ei declarat si de normele Constitutiei.
A se vedea:  http://www.cdep.ro/proiecte/2007/700/10/6/cd716_07.pdf

            Amintesc ca, dupa ce a fost adoptat de Senat in octombrie 2007, cu minime modificari, proiectul de lege a primit la nivelul Camerei Deputatilor raport favorabil pentru forma adoptata de Senat, in noiembrie 2007, dar in loc sa fie adoptat de plenul Camerei Deputatilor, care "este camera decizionala", a fost "tinut la sertar" timp de peste trei ani, iar recent a fost repus pe rol si adoptat in mare graba, cu
introducerea unor masive modificari, dintre care unele sunt nu doar inoportune, ci si abuzive.

            Apreciez ca intrarea in vigoare a legii in forma actuala nu ar rezolva, ci ar agrava problemele Romaniei in domeniul ariilor protejate, tema pe care este in derulare procedura de infringement. In plus, ar scadea acceptanta publica pentru ariile protejate, ar bloca instituirea de noi arii protejate, ar limita abuziv dreptul constitutional de libera circulatie pe aproape o cincime din teritoriul tarii si ar compromite grav perspectivele de dezvoltare durabila si formele de turism si sport
ecologic, ce ar trebui sa fie o oportunitate pentru comunitatile din interiorul sau apropierea ariilor naturale protejate.

            Principalele prevederi pe care le consider inacceptabile si a caror reexaminare se impune sunt:
- pct. 13, prin care se introduce art. 11 lit.b1) si b2);
- pct. 26, prin care se modifica redactarea art. 19 al. (5);
- pct. 45, prin care se modifica redactarea art. 30 al.(3);
- pct. 65, prin care se introduc art.43 al. (5.2) sub aspectul nominalizarii unui anumit ONG;
- pct.79, prin care se introduc la art. 53 al.(1) o serie de noi litere, sub aspectul literelor h), i), j) si l);
            Precizez ca mii de cetateni din sute de organizatii si comunitati locale protesteaza contra acestor prevederi, cum se poate vedea, printre altele, si din petitiile online pe aceasta tema.

            Detalii si argumente in sprijinul criticilor mele se regasesc in
materialele cuprinse sau indicate in anexe.

Cu stima si multumiri anticipate,
                                                                        Alin Ciprian Ciulă
                                                                        Timisoara,  16.03.2011

ANEXE:

A)     Analiza detaliata a Clubului de Cicloturism Napoca privind legea de aprobare a OUG57/2007:
http://ccncluj.blogspot.com/2011/02/protest-contra-proiectului-legii.html

B)     Analiza Asociatiei Kogayon privind legea de aprobare a OUG57/2007:

C)     Petitia online lansata de Clubul Sportiv Alternative Timisoara, care a adunat peste 5000 de aderanti:
http://www.alternativetm.ro/PetitieImpotrivaAdoptariiOUG57-2007





15 martie 2011

Tura Discovery de primavara

Am urmat invitatia lui Carol la 'Descopery Tour' si sambata dimineata m-am alaturat echipei ce a venit de la Timisoara cu trenul. Iata-ma deci la Lugoj pregatindu-ma de tura, si apoi gonind spre benzinaria MOL calare pe bidiviul lui ... Lore, un DHS mai vechi dar inca in stare buna. Asta e bitzicla ce e disponibila la Lugoj, buna si asa, dar oare voi putea tine pasul cu trupa?
Tura discovery
Ma intalnesc cu baietii (toti pe bitzicle faine) si pornim in tromba pe drumul Olosagului... asfaltul ca-n palma ne imbie la pedalat si mai povestim cate ceva pe drum.
Planul lui Carol e sa ne duca prin Stiuca spre Zorlencior si apoi cu intoarcere pe national spre Victor Vlad, sau mai vad ei daca nu merg direct spre Timisoara... ambitios!
E inca racoare afara dar in curand dam gecile jos, caci soarele ne zambeste tot mai tare.
Welcome to Olosag (by Carol)
Facem un popas scurt la intersectia Olosag, si mai departe spre Stiuca ajungem tot pe asfalt... pana aici am mai fost, de aici inainte intru in zona de 'descopery'.
Добро просимо Щtюka (Фото зроблене Кaрол
Urcam dealul mai departe spre Zgribesti, nu mai e asfalt si ne oprim la o ferma unde o turma de oi (si miei) se bucura c-o dat coltul ierbii.
Primavara (by Carol)
O fi dat ea coltul ierbii si vremea buna, dar eu unul sunt convins ca pe ale coclauri o sa intalnim si zapada.
Chiar la intrarea in Zgribesti, savuram coborarea in sat pe care prindem oaresice viteza, dar... attention au direction! caci panta se termina cu o curba destul de periculoasa la zecile de km/h cu care coboram... franam asadar cu precautie pe pietris si iata-ne-n Zgribesti.
Zgribesti, sau acolo unde se termina drumul (by Carol)
Ne atrage atentia o constructie: o biserica pe dealul din dreapta cu cupola in stil rusesc... probabil ca si Zgribestii sunt locuiti de ucrainieni, cum e si Stiuca.
Oamenii ne vad porniti prin sat si ne intreaba:
- Incotro? La raspunsul nostru -Spre Zorlencior, auzim:
- Acolo ramaneti, in tarina... probabil stiu ei ce stiu caci drumul pietruit se termina odata cu satul si ajungem la un drum lutos, agricol.
Spre aratura (by Carol)
Facem o pauza binemeritata la soare si ne intalnim cu un nene ce se minuneaza ca am plecat pe asa drum... zice ca e foarte rau dar cica trebuiau sa-l asfalteze, vedem si noi pe drum borne kilometrice de piatra, insa drumul asa-zis judetean (cum e pe harta) de fapt sunt doar niste urme de tractor ce trec printre cranguri.
La soare (by Carol)
Ii dam inainte, si urmeaza partea cea mai namoloasa: intre doua ogoare, nu avem pe unde trece decat prin clisa, o clisa de aia lipicioasa ca inainte sa ne salvam bidivii luandu-i in brate, rotile se incarca de namol si se blocheaza !
Apoi, dupa ce am trecut ne-am pus pe curatat roti, furci si frane!
Mai bine pe langa drum (by Carol)
Dealurile din zona sunt framantate generos de multe vai, majoritatea cu vegetatie... noi ne straduim sa tinem culmea ce ne duce incetisor spre Zorlencior, prin mocirla sau pe uscat dupa cum e terenul. Aici au fost in trecut livezi roditoare, insa acum totul e paragina si salbaticie.
Facem si pauza de masa, si prima pana (din seria de multe), dar peisajul pitoresc si soarele mangaietor compenseaza.
Prima pana (by Carol)
Ajungand la o rascruce (doar 1 km pana la Zorlencior arata GPSul) cotim dreapta sa ne indreptam spre cel mai inalt deal din zona (dealul Bradului), si prin livezi parasite iesim pe deal deasupra satului.
Sete mare (by Carol)
Sunt inainte cu Carol si Sandu si ne tolanim la soare asteptandu-i pe ceilalti, care se pare iarasi au facut pene (mai multe).
La lumina (by Carol)
Drum vechi comunal (by Carol)
Dinspre NV se aud latraturi indepartate, pesemne vreo turma de oi, dar...
Pe neasteptate in imensa poiana in care stam tolaniti, apar din crang pesemne speriate de caini trei caprioare, ce se indeparteaza cu salturi gratioase de marginea padurii (si se apropie de noi). Ne dam seama ca de fapt nu ne-au vazut, desi suntem in camp deschis ne despart vreo 100 de m, si facem liniste. Caprioarele se opresc in mijlocul poienii, se linistesc si se bucura si ele de soare, mai ciupind cate-un smoc de iarba. Incet, incet se indreapta spre padure si se pierd in lastaris dupa cateva minute.
Spectacolul naturii (by Carol)
Ce privilegiu sa admiri spectacolul naturii! ... caprioarele nici nu ne-au bagat in seama si noi am stat linistiti sa le admiram.

Apar si colegii (ce au ratat spectacolul) si hotaram sa nu mai coboram in sat si sa exploram dealurile, inchizand un circuit spre Dragomiresti.
Primul ce-l exploram e Dealul Bradului (cel mai inalt punct din tura 321m), o mica movila ce ne-a provocat asa ca am urcat-o pe bicicleta.
Greu la deal cu boii mici (by Carol)
Pe Dealul Bradului (by Carol)
In partea de N mai abrupt, te imbie la downhill dar e cam riscant (fara sa cunoastem terenul), insa  am putut sa facem o coborare in viteza pe coama lunga ce se desprindea spre V, insa nu inainte de a-i astepta pe Mircea si Raluca ce coborasera spre sat, din greseala.
Carol a stabilit planul: vom urma culmea ce o vedem spre N. Si pornim!
O turma de capre ne insoteste de-a lungul culmii si parca merg mai repede decat noi pe bicicleta! Inclusiv ciobanul!
Bine, ca la asta au contribuit (decisiv) noroaiele ce abia le-am trecut, si penele (alte trei)... asta nu se pune, concluzia e clara:
Pe teren accidentat, caprele e mai rapide decat bitziclele! :)
Asteptam ghinionistii si ne regrupam. Pe mine ma inteapa o albina, pesemne i-a placut tricoul portocaliu, dar oricum nu i-am inteles gestul sinucigas. Albina cand inteapa, moare, ca nu-si mai poate scoate acul prevazut cu un carlig in varf... deci mi-a parut rau de biata albina ce-si facuse harakiri cu propriul ac.
Cu haz de necaz si voie buna, pedalam in continuare spre N sa descoperim framantatele coclauri si ajungem... nu ne vine sa credem: intr-un ogor!
Impecabil arat, insa impracticabil pt bitzicle, deci ocolim ogorul spre V prin cranguri.
Aici vad sursa albinei ce m-a intepat mai devreme: o stupina!
Stupina ca cea din crang (sursa: net)
Si pentru ca trebuie sa trecem pe langa ea, iar eu curios (doar suntem in tura descopery) casc ochii si admir zumzaiala albinelor (numai ce-a dat soarele de cateva zile si ele-s gramada pe urdinis)... numai ma trezesc cu alte trei! intepaturi te miri pe unde...
Aflu dara ca nu-i de gluma si nu le place mutra mea (sau tricoul sau mirosul dupa zeci de km de pedalat) si o sterg degraba... ceilalti vin si ei in spate si mai incaseaza cate-o intepatura (Chichio).

Ajungem si la drum pietruit, facut anume pentru ogor... ogoru-i pazit si o bucata ingradita ca este plantatie de alun si coacaz (investitie-experiment a unui danez). Paznicul, bucuros ca mai schimba o vorba cu cineva ne da si apa (ca la unii s-au terminat resursele) si ne indruma spre ... Stiuca spre dreapta, Dragomiresti spre stanga.
Aha, deci chiar pe ogor ar fi trebuit sa fie drumul cautat de noi, dintre Zgribesti si Dragomiresti.
Pastram deci drumul bun (facut de proprietarii ogorului) spre Stiuca, si pedalam vartos spre civilizatie.
Bineinteles, la Stiuca poposim la birtul satului sa ne hidratam c-o bere... si dupa ce-o rad, imi iau ramas bun de la colegii de tura si pornesc mai repede spre Lugoj (ei au timp pana la trenul de seara).
Totusi, nu ma pot abtine sa nu intru putin la Olosag, sa spal bitzicla la sat ca in oras n-am unde acasa.
Iata si ruta:

Bike route 856774 - powered by Bikemap 
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa!

PS: Multumesc mult la Carol pentru organizare, dar si pentru poze!
Turele cu el sunt o reala delectare.

15 februarie 2011

Lebede si Lilieci

Sa vedem prima data Liliecii:
Nu ma refer la zburatoarele nocturne, ci la numele unui lac de langa Bacau, din salba de lacuri de pe raul Bistrita:



View Larger Map
Aceste lacuri artificiale construite acum cateva zeci de ani au devenit intre timp loc preferat de iernat (si nu numai) pentru  pasarile iubitoare de apa dulce. La coada lacurilor hectare de stuf asigura conditii propice cuibaririi.


Toate lacurile au fost declarate arii protejate Natura 2000 pt pasari in 2007 (SPA) si sunt in grija Centrului Regional de Ecologie Bacau (ONG de mediu).


Sa vedem ce am vazut la Lilieci intr-o scurta vizita:
 Amenajari originale
Gheata ca-n povesti
 Balta inghetata e plina de pescari!
La copca
 Ai sa ma dai la ziar?

Dupa ce am schimbat cateva vorbe cu  pescarii, prin stuf am ajuns pe malul raului (mai sus putin decat coada lacului). Acolo am vazut 4 inaripate ce pluteau agale duse de curent. Erau destul de departe si priveau tematoare spre mine. 
Primele inaripate

Mi-am continuat drumul pe dig, crezand ca alea au fost pasarile si gata. Cand colo...

 Intinderi mari de stuf, propice cuibaririi
 Conditii pt pasari
 Sunt multe!
Le-am deranjat din pescuit!

 Din fericire barajul e mare si pasarile (am vazut lebede, rate si gaste salbatice, starci si ce-or mai fi fost...) au parte de spatiu si linistea necesara, in mijlocul lacului departe de diguri si de pescari. Sunt mult: intr-o zi au fost numarate peste 180 de lebede pe lacul Lilieci!
Uneori le mai deranjeaza pescarii cu barcile, dar acum nu era cazul, o fi fost prea frig si erau numai cei ce dadeau la copca.
Cert e ca multe pasari gasesc acolo conditii propice de iernat, dar si de cuibarit si crescut puii pe timpul verii.

Barajul Lilieci

Multumesc la Gabi Gritcu (CRE Bacau) pentru informatii si deschidere, si-i felicit pt munca ce-o duc sa protejeze luciile de apa.
Vedeti mai multe imagini superbe cu pasarile la http://cre.naturabacau.ro/

2 februarie 2011

Peste creste

Peste crestele Retezatului, nu departe de civilizatie (doar o zi de mers) se afla lacul Bucura.
 Lacul Bucura iarna
Vara locul devine un veritabil pelerinaj turistic, drumul facil pana in Poiana Pelegii aducand turistii foarte aproape.
Iarna situatia se schimba, si trebuie sa faci un efort de 5-8 ore sa ajungi in caldarea Bucurei, unde se afla si un refugiu ce iti ofera adapost dar ...nu si caldura :). De aceea, foarte putini turisti se incumeta sa calce la Bucura iarna, zapada si frigul fiind impedimente demne de luat in seama.
Refugiul Bucura (vara punct Salvamont) 

Am fost demult in creasta Bucurei, si priveam cu jind la lacul inghetat... nu am coborat ci m-am dat cu snowboardul inapoi spre Gentiana.

Lacul Bucura in caldarea cu acelasi nume e strajuit de varfuri impresionante: pe unele am fost, altele isi asteapta randul.
Unul e chiar... Bucura! (d-apoi cum!?). Altul in directia opusa e Peleaga cu 2509m, cel mai inalt din masivul Retezat.
Pe Peleaga am fost doar vara. Iarna desi se ajunge relativ usor drumul nu e lipsit de riscuri (in ultimele sezoane de iarna au fost doua accidente ce puteau fi fatale), de aceea echipamentul si o buna cunoastere a tehnicilor alpine de iarna sunt de dorit. Imi doream deci sa ajung pe Peleaga iarna.

De aceea cand Alin Tanase a propus o tura pe schiuri la Bucura peste creste, am inceput sa am mancarici in talpi.
Iar dupa ce am primit biletul de voie decizia a fost luata... singura problema era ca nu stiam unde sunt bocancii (mai aveam o pereche dar aia mi-erau ficsi)... pana la urma i-am gasit intr-un cotlon.

Tura se anunta aspra... nu pe drumul cel mai facil ci peste mai multe creste si varfuri, Alin a vrut un traseu mai bogat si ne-a anuntat ca va trebui sa punem osul la treaba serios...
Traseul Carnic - Galesu - Valea Rea - Peleaga - Lacul Bucura - Judele - Vf Bucura - Saua Retezatului - Valea Stanisoara - Cabana Pietrele - Carnic e o provocare pe care nu pot s-o refuz, desi echipamentul nu ma avantajeaza fiind ca generatie de secolul trecut.
As investi in echipament de calitate daca as merge la munte iarna in mod frecvent asa cum fac ei, dar cum eu sunt turist de iarna ocazional am plastici vechi si schiuri cu legaturi Silvretta 404 care cantaresc cateva kile bune. Efortul si disconfortul sunt mai mari, dar se merita cu prisosinta... daca nu esti dispus sa faci efortul asta pentru o cauza nobila, stai acasa la caldura sau te duci la schi de partie si zici c-ai fost la munte.
Despre riscuri unei astfel de ture: echipamentul potrivit iti ofera siguranta necesara in conditiile alea dificile.
Dar sa ne aducem aminte cu ce practicau schi-alpinismul inaintasii nostri ... concluzia este ca desi un echipament vechi e mai incomod, el totusi prezinta siguranta necesara si se poate folosi, bineinteles reducand marja de confort si performanta sportiva.

Acestea fiind zise si avand tot ce-mi trebe, iata-ma deci sambata dimineata la drum cu Alin Tanase si cu Florin Stana ce ne-a pescuit pe rand.
La Ohaba il luam si pe Aurel Salasan (din Coroiesti), un adevarat 'lup tanar' ce s-a obisnuit cu muntii inalti... din pacate Aurel are o problema: colegul lui din Arad ce i-a trimis bagajul si schiurile nu s-a gandit ca-i trebe si focile (o fi zis ca alea-s curele de gater, cumva?! si nu-i trebe)... deci Aurel n-are cum sa urce pe schiuri.

Aurel hotaraste sa urce cu noi pe picioare.

Ajungem lejer cu masina lui Florin la Carnic (fara tractiune integrala ar fi fost problematic) si ne bucuram vazand ca sunt vreo 30-40 cm de zapada. Deasupra pulverul e pufos, si ne invita la alunecare, deci o luam la deal pe foci. Aurel o ia inainte spre Pietrele cu speranta in suflet doar-doar va face rost de o pereche de piei de imprumut.

Parasind Valea Pietrele si intrand in padure, ne dam seama ca zapada e prea putina pentru inaintat pe schiuri... deci legam schiurile pe rucsaci si acum ne miscam toti greoi ca si Aurel ce intre timp ne-a ajuns (macar acum nu mai suntem in avantaj fata de el).
 Tulburand tihna (foto Florin Stana)

30 decembrie 2010

Ulita copilariei

Cautand marile zapezi
Vremuri noi, vremuri capricioase.
Daca o saptamana inainte de Craciun ne bucuram de zapada mare, cele peste 15 grade care au urmat au topit orice urma. Doar spre varfuri a mai ramas. Si cum nu ne doream sa facem schi-alpinism, ci doar o amarata de partie...
Dupa Craciun, cateva zile cu fulgi jucausi au reaprins speranta...
Avem doar o zi pentru mers la zapada. Pentru asta, destinatia nu poate fi decat Semenicul... Muntele Mic iese din discutie (spuneam ca vrem schi pe partie, da?)

Desi camerele arata totul pudrat cu alb, telefoanele anunta dezastrul: 5-10 cm masoara stratul de zapada, teleschiurile nu merg caci doar sadicii ar putea sa-si beleasca schiurile pe asa ceva.
Pai... atata avem si la Timisoara!

Pacat ca Timisoara n-are vreun deal, si nici macar papusoi nu mai are... mai nou are parcele (goale, multe).
Andrei vrea la Tarcu :) draga copile, vrei sa mergem pana deseara prin zapada la deal?
Din motive de spatiu si timp, in loc de clasicul Charlottenburg, alegem un deal la Buzias.

Iata-ma deci facand niste urme prin zapada de-o palma... delusorul ales e domol.
Dupa ce alunecam la vale de cateva ori, peste o combinatie de zapada si ierburi campenesti, Andrei zice:
- Nu mai vreau cu schiurile.
Il inteleg, daca le caram la deal macar de-ar fi vreo satisfactie.

Hai sa incercam cu sania.

Calatorim peste dealuri intr-un decor splendid, in masina care danseaza ca barca pe drumul inghetat. Pai sania ar merge mai bine pe drumul cu zapada batatorita!
Oprim la Vermes, unde o strada lucioasa ne face cu ochiul. Ne dam de cateva ori, luam rugina de pe talpici si pornim mai departe.

Ulita copilariei

Mai demult, parca era mai multa zapada. Pe atunci, erau si putine masini.
 
Pe straduta mea era mare veselie. Panta nu e mare, nu e periculoasa.
Nu e ca la Avram, unde luai o viteza nebuna, si colegul meu de banca si-a rupt piciorul ca nu s-a tras la timp din 'canal'. 'Canalul' era un jgheab care se forma in mijlocul strazii lutoase si abrupte, greu de urcat si pe jos cand ploua. Iarna, dupa cateva ture de sanie... devenea o scobitura lata de-un metru, plina de gheata. Alunecam pe acolo la vale chiuind, cu viteze nimicitoare. Seara, ieseau randuri de scantei, caci talpicele de metal mai gaseau cate-o piatra ascunsa sub gheata. Dar asta era alta strada.
Strada mea e molcoma si linisita.
In primele 'excursii' cu bicicleta eram mandru ca gascanul lui Todor nu ma mai poate prinde. Era mare si periculos gascanul si venea dupa mine sa ma sasaie si sa ma muste, mi-era si teama sa trec pe acolo. Eeee... dar de cand aveam bicicleta, se schimbase situatia.
La Ciolac, pe alta strada de langa a mea panta era mai abrupta si ieseam direct in strada principala, in ştrec. Acolo ne dadeam doar cand era multa zapada si pana apucau sa puna cenusa, fiind strada mai circulata.
Acolo am suferit o prima 'trauma' :) ... invatam sa ma dau pe burta, si am dat cu sania in stalpul amplasat extrem de prost, chiar la baza pantei in marginea strazii.
O patanie mai delicata am suferit-o pe Cioaca. Cioaca era peste Barzava, pe deal. Trebuia sa urci ditamai panta si sa te dai pe panta cu zapada in cealalta parte. Partia intra apoi intr-o padurice pe un vechi drum de cară afundat in sol (tot un fel de jgheab, dar cat sa treaca o căruţă) si lua un viraj larg spre sat. Cand e zapada mare, daca se dau multi acolo se face o partie extraordinara!
Acolo pe Cioaca m-am dat primele dati cu schiurile, cu cizme de gumă in picioare. Acolo am sarit la trambulina, cateva terase naturale ale dealului ma ajutau sa ma imprastii spectaculos, uneori. Tot acolo cu 'bobul' (un lant de sanii) mi-am lovit obrazul si putea sa iese rau... dar asta intr-o alta povestire.
  
Ulita mea era ieri plina de copii. Mai mici si mai mari, chiar si parinti. Cand am ajuns si noi, urmele saniilor sticleau pe zapada batatorita. Aici nimeni nu pune cenusa caci multi au copii, exista trotuar iar panta fiind mica orice masina (si nu-s multe) urca fara probleme.
Nu pot sa nu constat ironia sortii.
Am plecat din locurile natale, stau intr-un oras mare si alerg dupa munti inalti si partii rapide, cu multa zapada si teleschiuri.

Dar soarta m-a trimis la origini, sa invat sa apreciez ce-am avut si ce am.
 
 
Au fost de ajuns 10 cm de zapada, nu mai putin, dar nici mai mult. De era mai mult ajungeam pe munte...
Ce fericire pe Andrei, cand se impingea la vale pe sanie cu ceilalti copii, pe care abia ii cunoscuse!
Ce bucurie pe un copil c-o rabla de sanie!
Andrei n-ar mai fi vrut sa plecam... iar eu as fi vrut sa dau timpul inapoi.
Acum stiu ce-i de facut cand sunt 10 cm de zapada.