Pagini

28 martie 2011

eu am ramas pe-acolo pe sus...

Am cunoscut-o pe Adina in Timisoara imprumutandu-i CDuri cu harti si carti de munte... era prin 2004.
Avea o energie si o pasiune pentru munte cum putini o au, era puternica si hotarata. Fire poetica, ii placea sa povesteasca.
Stia sa umble pe munte, cu coltari, piolet si tot ce trebuie.
De cativa ani facea doctorat in Elvetia... a putut astfel sa se obisnuiasca si sa se delecteze cu Alpii, sa colinde cotloanele lor.
Anul trecut in mai Adina venise in vacanta, si ne-a insotit pe Valea Hidegului in Tarcu si-n Cernei, la o tura 'cuminte'.
Era primavara-n padure si plin de ghiocei, iar pe creste inca zapada, am urcat impreuna in cresta Muntilor Cernei la sud de Olanele.
Pe Peleaga Adina a mai urcat sa prinda rasaritul si-n urma cu cativa ani, cu Alin Tanase tot de la Gentiana. Ma intrebam atunci de ce nu pot fi eu asa hotarat sa plec la 3 noaptea sa urc dimineata la rasarit pe un varf!?

Acea tura din martie 2005 o descrie in primul ei post din blog:
http://jurnaldecreasta.blogspot.com/2005/03/final-frontier-retezat-romanian.html
"Retezat - din nou acasa! Ma intreb cum ma va primi de data aceasta muntele, dc mi-a iertat tradarea si dc o sa-mi poata zambi ca unui fiu ratacitor..."
 "...ar trebui sa spun ca am coborat si am ajuns in Timisoara duminica seara, dar adevarul e ca eu am ramas pe-acolo pe sus privind rasaritul, si sper sa nu-mi revin prea curand:)"

Vineri cand am aflat ca e o  fata din Timisoara care studia in Elvetia, am exclus faptul ca ar putea fi ea, desi automat gandul mi-a fugit la Adina. Adina e de fapt din Faget, dar a facut faculta la Timisoara.

Sunt surprins de ultima poza a Adinei pe net (am vazut-o abia acum). Nu stiam ca vine in tara.
Ce ti-e si cu destinul asta.



fullmoon


22 martie la 13:32 ·  ·  · Distribuie




Spunea prietenilor in ultimele mesaje ca vine acasa, sa vada Retezatul drag si rasaritul pe Peleaga. N-a mai apucat :(


cansado de sonar... camino sin cesar detras de la verdad y sabre lo que es,al fin, la libertad


8 martie la 19:34 ·  ·  · Distribuie


‎"I am the happiest man alive. I have that in me that can convert poverty to riches, adversity to prosperity, and I am more invulnerable than Archilles; Fortune hath not one place to hit me." Sir Thomas Browne
2 martie la 17:31 ·  ·  · Distribuie

Adina, ai ramas pe acolo pe sus, imbracata in alb, aproape de culmile tale dragi...
Poate ca esti fericita acolo dar noi suntem tristi ca n-o sa te mai revedem.

Sa te odihnesti in pace si libera, Adina.



"obosit de visare... merg fara incetare spre adevar si stiu ce-i, in sfarsit, libertatea" 

17 martie 2011

Solicitare de nepromulgare a legii ce aproba OUG57/2007

Am scris aceasta solicitare Presedintelui Romaniei, dl. Traian Basescu, si am trimis-o recomandata la Palatul Cotroceni ieri 16.03.2011.

Va sfatuiesc sa faceti la fel daca va pasa!
Cereti presedintelui sa intoarca inapoi in parlament legea pe care niste parlamentari verosi incearca sa o treaca, sa-si poata derula mizeriile de afeceri si interese pe cuprinsul celor mai frumoase zone ale tarii, departe de ochii publicului!
A se vedea linkurile din anexa scrisorii pt lamuriri suplimentare.


Catre:
 PREŞEDINTELE ROMÂNIEI,
Dl. Traian Băsescu

Adresa:
Palatul Cotroceni, bd. Geniului nr. 1-3
sector 6 - 060116 Bucuresti


                            
       Solicitare de nepromulgare
                      a legii de aprobare a OUG 57 / 2007

                                   
            Stimate domnule preşedinte,

            Ma adresez Dumneavoastra cu solicitarea de a refuza promularea si de a trimite Parlamentului spre reexaminare legea de aprobare a OUG 57 / 2007 privind privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, adoptata de Camera Deputatilor in 08.03.2011.

            Sunt interesat de protectia patrimoniului natural al Romaniei si in acest sens imi doresc o legislatie cat mai buna cu privire la ariile naturale protejate. De aceea, in principiu consider necesara si oportuna aprobarea, cu modificari, a OUG 57 / 2007, dar in niciun caz in forma inacceptabila in care a rezultat prin recentele modificari aduse proiectului la nivelul Camerei Deputatilor.

            In forma adoptata de Parlament  sunt prevederi binevenite, dar s-au strecurat o serie de prevederi aberante, care lovesc grav interesul public, principiile protectiei mediului si drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, indepartand legea de la scopul ei declarat si de normele Constitutiei.
A se vedea:  http://www.cdep.ro/proiecte/2007/700/10/6/cd716_07.pdf

            Amintesc ca, dupa ce a fost adoptat de Senat in octombrie 2007, cu minime modificari, proiectul de lege a primit la nivelul Camerei Deputatilor raport favorabil pentru forma adoptata de Senat, in noiembrie 2007, dar in loc sa fie adoptat de plenul Camerei Deputatilor, care "este camera decizionala", a fost "tinut la sertar" timp de peste trei ani, iar recent a fost repus pe rol si adoptat in mare graba, cu
introducerea unor masive modificari, dintre care unele sunt nu doar inoportune, ci si abuzive.

            Apreciez ca intrarea in vigoare a legii in forma actuala nu ar rezolva, ci ar agrava problemele Romaniei in domeniul ariilor protejate, tema pe care este in derulare procedura de infringement. In plus, ar scadea acceptanta publica pentru ariile protejate, ar bloca instituirea de noi arii protejate, ar limita abuziv dreptul constitutional de libera circulatie pe aproape o cincime din teritoriul tarii si ar compromite grav perspectivele de dezvoltare durabila si formele de turism si sport
ecologic, ce ar trebui sa fie o oportunitate pentru comunitatile din interiorul sau apropierea ariilor naturale protejate.

            Principalele prevederi pe care le consider inacceptabile si a caror reexaminare se impune sunt:
- pct. 13, prin care se introduce art. 11 lit.b1) si b2);
- pct. 26, prin care se modifica redactarea art. 19 al. (5);
- pct. 45, prin care se modifica redactarea art. 30 al.(3);
- pct. 65, prin care se introduc art.43 al. (5.2) sub aspectul nominalizarii unui anumit ONG;
- pct.79, prin care se introduc la art. 53 al.(1) o serie de noi litere, sub aspectul literelor h), i), j) si l);
            Precizez ca mii de cetateni din sute de organizatii si comunitati locale protesteaza contra acestor prevederi, cum se poate vedea, printre altele, si din petitiile online pe aceasta tema.

            Detalii si argumente in sprijinul criticilor mele se regasesc in
materialele cuprinse sau indicate in anexe.

Cu stima si multumiri anticipate,
                                                                        Alin Ciprian Ciulă
                                                                        Timisoara,  16.03.2011

ANEXE:

A)     Analiza detaliata a Clubului de Cicloturism Napoca privind legea de aprobare a OUG57/2007:
http://ccncluj.blogspot.com/2011/02/protest-contra-proiectului-legii.html

B)     Analiza Asociatiei Kogayon privind legea de aprobare a OUG57/2007:

C)     Petitia online lansata de Clubul Sportiv Alternative Timisoara, care a adunat peste 5000 de aderanti:
http://www.alternativetm.ro/PetitieImpotrivaAdoptariiOUG57-2007





15 martie 2011

Tura Discovery de primavara

Am urmat invitatia lui Carol la 'Descopery Tour' si sambata dimineata m-am alaturat echipei ce a venit de la Timisoara cu trenul. Iata-ma deci la Lugoj pregatindu-ma de tura, si apoi gonind spre benzinaria MOL calare pe bidiviul lui ... Lore, un DHS mai vechi dar inca in stare buna. Asta e bitzicla ce e disponibila la Lugoj, buna si asa, dar oare voi putea tine pasul cu trupa?
Tura discovery
Ma intalnesc cu baietii (toti pe bitzicle faine) si pornim in tromba pe drumul Olosagului... asfaltul ca-n palma ne imbie la pedalat si mai povestim cate ceva pe drum.
Planul lui Carol e sa ne duca prin Stiuca spre Zorlencior si apoi cu intoarcere pe national spre Victor Vlad, sau mai vad ei daca nu merg direct spre Timisoara... ambitios!
E inca racoare afara dar in curand dam gecile jos, caci soarele ne zambeste tot mai tare.
Welcome to Olosag (by Carol)
Facem un popas scurt la intersectia Olosag, si mai departe spre Stiuca ajungem tot pe asfalt... pana aici am mai fost, de aici inainte intru in zona de 'descopery'.
Добро просимо Щtюka (Фото зроблене Кaрол
Urcam dealul mai departe spre Zgribesti, nu mai e asfalt si ne oprim la o ferma unde o turma de oi (si miei) se bucura c-o dat coltul ierbii.
Primavara (by Carol)
O fi dat ea coltul ierbii si vremea buna, dar eu unul sunt convins ca pe ale coclauri o sa intalnim si zapada.
Chiar la intrarea in Zgribesti, savuram coborarea in sat pe care prindem oaresice viteza, dar... attention au direction! caci panta se termina cu o curba destul de periculoasa la zecile de km/h cu care coboram... franam asadar cu precautie pe pietris si iata-ne-n Zgribesti.
Zgribesti, sau acolo unde se termina drumul (by Carol)
Ne atrage atentia o constructie: o biserica pe dealul din dreapta cu cupola in stil rusesc... probabil ca si Zgribestii sunt locuiti de ucrainieni, cum e si Stiuca.
Oamenii ne vad porniti prin sat si ne intreaba:
- Incotro? La raspunsul nostru -Spre Zorlencior, auzim:
- Acolo ramaneti, in tarina... probabil stiu ei ce stiu caci drumul pietruit se termina odata cu satul si ajungem la un drum lutos, agricol.
Spre aratura (by Carol)
Facem o pauza binemeritata la soare si ne intalnim cu un nene ce se minuneaza ca am plecat pe asa drum... zice ca e foarte rau dar cica trebuiau sa-l asfalteze, vedem si noi pe drum borne kilometrice de piatra, insa drumul asa-zis judetean (cum e pe harta) de fapt sunt doar niste urme de tractor ce trec printre cranguri.
La soare (by Carol)
Ii dam inainte, si urmeaza partea cea mai namoloasa: intre doua ogoare, nu avem pe unde trece decat prin clisa, o clisa de aia lipicioasa ca inainte sa ne salvam bidivii luandu-i in brate, rotile se incarca de namol si se blocheaza !
Apoi, dupa ce am trecut ne-am pus pe curatat roti, furci si frane!
Mai bine pe langa drum (by Carol)
Dealurile din zona sunt framantate generos de multe vai, majoritatea cu vegetatie... noi ne straduim sa tinem culmea ce ne duce incetisor spre Zorlencior, prin mocirla sau pe uscat dupa cum e terenul. Aici au fost in trecut livezi roditoare, insa acum totul e paragina si salbaticie.
Facem si pauza de masa, si prima pana (din seria de multe), dar peisajul pitoresc si soarele mangaietor compenseaza.
Prima pana (by Carol)
Ajungand la o rascruce (doar 1 km pana la Zorlencior arata GPSul) cotim dreapta sa ne indreptam spre cel mai inalt deal din zona (dealul Bradului), si prin livezi parasite iesim pe deal deasupra satului.
Sete mare (by Carol)
Sunt inainte cu Carol si Sandu si ne tolanim la soare asteptandu-i pe ceilalti, care se pare iarasi au facut pene (mai multe).
La lumina (by Carol)
Drum vechi comunal (by Carol)
Dinspre NV se aud latraturi indepartate, pesemne vreo turma de oi, dar...
Pe neasteptate in imensa poiana in care stam tolaniti, apar din crang pesemne speriate de caini trei caprioare, ce se indeparteaza cu salturi gratioase de marginea padurii (si se apropie de noi). Ne dam seama ca de fapt nu ne-au vazut, desi suntem in camp deschis ne despart vreo 100 de m, si facem liniste. Caprioarele se opresc in mijlocul poienii, se linistesc si se bucura si ele de soare, mai ciupind cate-un smoc de iarba. Incet, incet se indreapta spre padure si se pierd in lastaris dupa cateva minute.
Spectacolul naturii (by Carol)
Ce privilegiu sa admiri spectacolul naturii! ... caprioarele nici nu ne-au bagat in seama si noi am stat linistiti sa le admiram.

Apar si colegii (ce au ratat spectacolul) si hotaram sa nu mai coboram in sat si sa exploram dealurile, inchizand un circuit spre Dragomiresti.
Primul ce-l exploram e Dealul Bradului (cel mai inalt punct din tura 321m), o mica movila ce ne-a provocat asa ca am urcat-o pe bicicleta.
Greu la deal cu boii mici (by Carol)
Pe Dealul Bradului (by Carol)
In partea de N mai abrupt, te imbie la downhill dar e cam riscant (fara sa cunoastem terenul), insa  am putut sa facem o coborare in viteza pe coama lunga ce se desprindea spre V, insa nu inainte de a-i astepta pe Mircea si Raluca ce coborasera spre sat, din greseala.
Carol a stabilit planul: vom urma culmea ce o vedem spre N. Si pornim!
O turma de capre ne insoteste de-a lungul culmii si parca merg mai repede decat noi pe bicicleta! Inclusiv ciobanul!
Bine, ca la asta au contribuit (decisiv) noroaiele ce abia le-am trecut, si penele (alte trei)... asta nu se pune, concluzia e clara:
Pe teren accidentat, caprele e mai rapide decat bitziclele! :)
Asteptam ghinionistii si ne regrupam. Pe mine ma inteapa o albina, pesemne i-a placut tricoul portocaliu, dar oricum nu i-am inteles gestul sinucigas. Albina cand inteapa, moare, ca nu-si mai poate scoate acul prevazut cu un carlig in varf... deci mi-a parut rau de biata albina ce-si facuse harakiri cu propriul ac.
Cu haz de necaz si voie buna, pedalam in continuare spre N sa descoperim framantatele coclauri si ajungem... nu ne vine sa credem: intr-un ogor!
Impecabil arat, insa impracticabil pt bitzicle, deci ocolim ogorul spre V prin cranguri.
Aici vad sursa albinei ce m-a intepat mai devreme: o stupina!
Stupina ca cea din crang (sursa: net)
Si pentru ca trebuie sa trecem pe langa ea, iar eu curios (doar suntem in tura descopery) casc ochii si admir zumzaiala albinelor (numai ce-a dat soarele de cateva zile si ele-s gramada pe urdinis)... numai ma trezesc cu alte trei! intepaturi te miri pe unde...
Aflu dara ca nu-i de gluma si nu le place mutra mea (sau tricoul sau mirosul dupa zeci de km de pedalat) si o sterg degraba... ceilalti vin si ei in spate si mai incaseaza cate-o intepatura (Chichio).

Ajungem si la drum pietruit, facut anume pentru ogor... ogoru-i pazit si o bucata ingradita ca este plantatie de alun si coacaz (investitie-experiment a unui danez). Paznicul, bucuros ca mai schimba o vorba cu cineva ne da si apa (ca la unii s-au terminat resursele) si ne indruma spre ... Stiuca spre dreapta, Dragomiresti spre stanga.
Aha, deci chiar pe ogor ar fi trebuit sa fie drumul cautat de noi, dintre Zgribesti si Dragomiresti.
Pastram deci drumul bun (facut de proprietarii ogorului) spre Stiuca, si pedalam vartos spre civilizatie.
Bineinteles, la Stiuca poposim la birtul satului sa ne hidratam c-o bere... si dupa ce-o rad, imi iau ramas bun de la colegii de tura si pornesc mai repede spre Lugoj (ei au timp pana la trenul de seara).
Totusi, nu ma pot abtine sa nu intru putin la Olosag, sa spal bitzicla la sat ca in oras n-am unde acasa.
Iata si ruta:

Bike route 856774 - powered by Bikemap 
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa!

PS: Multumesc mult la Carol pentru organizare, dar si pentru poze!
Turele cu el sunt o reala delectare.