25 mai 2010

Hercules Maraton 2010

E dupa amiaza dinaintea startului maratonului Hercules.
Suntem la Pensiunea Dumbrava si ma inscriu la maraton.
Multi cunoscuti, si mai multi necunoscuti... atmosfera linistita (deocamdata), dar tensiunea mocneste in aer.
Hercules 2010 - photo by Hume

Dupa ce primesc pachetul de concurs, cu numar si chip, nu mai astept nici pastele nici sedinta tehnica si pornesc maratonul propriu.
Pentru ca Lore va sta in punct de control la bisericuta Dobraia, nu voi ramane in valea Cernei, ci vom merge impreuna la Cracul Teiului, pe urma voi cobora eu dimineata sa iau startul in cursa.

 Dupa 5 ore de alergat - Merci Calin!
Zis si facut...
Impreuna cu Lore, cu Paiciu (de mult n-am mai vorbit cu nazdravana de Paiciu!), cu Maia si fiica ei Ana pornim pe drumeag in sus. Doar nu era sa las singure patru fete :)

Mergem catinel, suntem cu bagaje si Ana (12 ani) nu e obisnuita cu muntele... imi convine. Facem doua ore pana la Cracul Teiului, avand inca dubii daca vom fi primiti sa innoptam in casa, desi Alin ne asigura ca a vorbit cu gospodarul.
Drumul e marcat deja, il intalnim si pe Robi care a fost sa verifice marcajele la traseul scurt (unele din ele disparusera de saptamana precedenta).
Ajungem la gospodaria de langa izvor, si intr-adevar domnul Lazar ne primeste si ne ofera o camera unde sa dormim. Am sta la taclale, dar e treaba de facut asa ca profitam inca de lumina.

La izvor ne asteapta Marcus, numai bine reusim pe lumina sa incropim acoperisul la masuta pentru punctul de revitalizare, din niste crengi si o prelata.

Totul e pregatit. Apare Andy din Resita cu trupa de la Bike Attack, Hume care va fotografia in zona si Eugen cu Calin ce vin cu Medana.
Lore cu Marcus vor sta la bisericuta, Paiciu cu Medana la Cracul Teiului, iar Maia si Ana vor ajuta si ele. Hume va poza pe traseu.
Ne adunam in casa, tocmai la timp pentru ca afara se lasa intunericul si incepe sa toarne, cu tunete. Mancam si povestim cu gazdele noastre, care se mira cum vom alerga concurentii peste munte si-napoi pe vremea ploioasa ce se anunta.
 Cu gazdele noastre - photo by Paiciu
Potecile umblate de vite au devenit o mocirla de nedescris.