23 iulie 2008

Vis de vara



O fantezie de a mea mai veche, si ideea unei excursii a trezit pasiuni si polemici in cercul meu de prieteni si pe listele alpine...
De fapt, radacina e mai veche, si vine din povestile lui Mittel, odata trecand pe la Tarcu parcurgand creasta cu AlinT, CataP si Nati (povestea din oct 2003)
Zicea Mittel cum ca pe vf Gugu nu se poate sta peste noapte cu cortul, ca sunt ceva influente supranaturale si te ia cu streche fie si numai daca incerci.

Iata cum mi-am imaginat eu o excursie iarna pe Gugu (cu peripetii): Weekend Gugu (si urmatoarele pagini)

De atunci, cu toate polemicile starnite, n-am ajuns acolo inca.
Am avut o tentativa in mai 2004, cu o trupa mare inclusiv alpin(tm)isti pe o vreme caineasca, si din cauza ploii am renuntat. Mi-a fost tarsa sa urc pe varf si sa nu vad nimic in jur, am lasat pe altadata cand se merita...
O alta apropiere am fost in dec 2006, cu Gianina, Diana si AlinT, cand norii de furtuna ne-au gonit de pe creasta in Valea Matzului si Gugu a ramas in continuare plan de viitor.

De dat asta, Lore a venit cu ideea (si ea fusese impresionata de poveste, @ the time, la fel ca multi altii a luat-o de buna):
-'Unde e Gugu ala? Ajungem intr-un weekend? Dar, sa nu m-alergi!'

Ca sa fie sigura ca n-o s-o alerg, si-a luat zi libera vineri, eu oricum aveam liber, renovam o camera la apt. Am lasat mesterii sa-si faca de cap si o tundem din Tm joi seara, cu popas la Lugoj pana a doua zi.

Vineri dimineata pe drum, dintre atatea variante si trasee, alegem un circuit mai direct si foarte(cel mai) scurt... varianta Seroni-Prislop-Godeanu-Gugu si retur iesind din discutie datorita lungimii traseului si a previziunilor de vreme rea pt vineri seara.

Deci, iata-ne la amiaza aproape de capatul drumului spre raul Ses, unde "se corhanesc lemne"... iarasi au bagat nemernicii buldozerele in coasta muntilor Tarcu (intre Saua Iepii si Nedeea) si au spart drumuri noi, dand iama in padure. Pt ca ne e lene sa caram rucsacii pe drum cativa km am venit pana aici cu masina, ascundem rucsacii in boscheti si ne intoarcem cu WJu la baraj, ca n-o sa-l lasam in pustietate langa cioplitori...

Inapoi pe drum, caldura mare, fragutze si zmeura, povesti despre Gugu si Tarcu, Saua Iepii si Netis, despre Godeanu si Borascu ('-Vai, ce nume urat! zice Lore) asa ca o lalaim si iata-ne abia tarziu avansand pe Valea Raului Ses in amonte spre paraul Gugu. Incet, incet se-aduna nori desi de furtuna deasupra crestelor, si ploaia ne imobilizeaza vreo ora pe Raul Ses.

Suntem chiar langa paraul Nedeea, ce coboara din caldarea cu acelasi nume, ploaia s-a oprit insa vegetatia si iarba sunt pline de apa, pietrele ude... Lore ma intreaba pe unde o sa urcam, si cum... perspectiva de a pune cortul in vale nu ne incanta si tanjim la pajistea alpina. O linistesc zicand ca pe oriunde am urca, putem strabate padurea voinicel si sa iesim in gol alpin sa punem cortul... decizia e clara... ce sa ne mai complicam pe valea Raului Ses, hai sa-i dam la deal.

Ceea ce credeam ca va fi o scurtatura, pe un picior inaintea Paraului Izvorul Gugu, se dovedeste pana la urma o varianta extrema, si nasoala. Pe acea culme, doboraturile (de vant) si stancile sunt la ele acasa, o garmada de trunchiuri cazute si putrede ne bareaza calea, zmeura deasa si maracinii sunt cat noi de inalti... inaintam cu greu si aproape ca ne prinde noaptea.

M-am mai linistit cand am constatat ca suntem practic in vecinatatea ravenei unde curge Izvorul Gugu (deci pe drumul bun), insa n-o luam chiar pe vale ca e abrupt, iarba cat noi si plin de umezeala. N-am scapat, caci am nimerit alaturi pe culme in hatisurile de trunchiuri prabusite, zmeuris si buruieni... a fost o aventura extrema si obositoare si am respirat usurat cand aproape pe intuneric, am zarit pajistea alpina printre brazi.

Complet uzi, punem cortul pe la 10 (intamplarea a facut sa stam in acelasi loc in care am innoptat si-n mai 2004, pe acelasi picior) si la somn, printre cateva tunete razlete. Reprizele de ploaie au ropotit pana dimineata si nu ne-am odihnit suficient cat sa ne recuperam fortele.
A doua zi, norii dau reprezentatie pe vaile din jur, si pe culmea Tarcului. Privim somnorosi ca dintr-un balcon spectacolul, afara e frig si asteptam soarele sa ne incalzeasca si sa ne usuce, deci mai bagam o repriza de somn.



Vremea buna se instaleaza spre amiaza, numai bine ca sa ne trezim de tot si sa ne urnim lenesi spre culme pe la 14, ca doi melci ce-si cara casa-n spinare. Bocancii sunt complet uzi, dar iarba intre timp s-a uscat, deci urcam in sandale.

Pe Varful Gugu zarim doi oameni ce se plimba pe acolo. Lasam rucsacii in saua dinspre lac si suntem nevoiti sa ne imbracam cu gecile caci vantul rece nu slabeste. Incredibil de frumos, lacul de smarald ce se arata in caldarea dinspre E. Mai este si unul mai mic si mai urat pe o treapta mai jos, aproape secat.

Urcam rapid, fara rucsaci, si Gugu ne primeste cu prietenie... intrusii au disparut undeva spre Godeanu... spre surpriza noastra sus pe varf nu bate vantul deloc, este o atmosfera placuta si un soare caldut, ce ne imbie la plaja. Ne tolanim ca soparlele la soare si aproape ca atipim, astfel ca o ora trece pe nesimtite. Peisaj in jur cat cuprinde, vreme superba, suntem in creierii muntilor, vedem nenumarate varfuri cunoscute si necunoscute, pajisti cu turme de oi, munti si vai. O bucurie a privirii si a sufletului...

Coborand in caldarea Gugu cu regret dupa asa un timp frumos de leneveala, trebuie totusi sa punem cortul, decizie grea cand ai de ales intre atatea pajisti minunate. Frumusetea peisajului si linistea ne conving sa mai urcam o aruncatura de bat si sa ne instalam langa lac.

O capra-caprita (de campie, nu neagra) apare dinspre vale si behaie parca a ajutor... ne dam seama ca-si cauta turma si incercam s-o apropiem, insa nu ne lasa sa o atingem si se indeparteaza, cu ugerul plin jenand-o vizibil la mers. Saraca! sper ca la ora asta nu-i in burta ursului.

Inainte de a trece la somn, aud strigate si latraturi dinspre vale si zaresc un grup de oameni ce instaleaza corturi langa lacusorul aproape secat. Destula lume pe Gugu zilele astea.
Noaptea trece pe nesimtite, si dimineata ca de obicei, leneveala e maxima, doar ca de data asta soarele ne scalda si ne incalzeste asa ca ma imbii la o baie.

Apar si turistii din vale cu care povestim putin, sunt si ei timisoreni (am retinut un nume, Tibi) si aflam ca au urcat din valea Lapusnicul Mic direct prin padure, si ca a fost fain, dar greu... le-am pove de aventura noastra pe celalalt versant, si detalii despre cararea peste Branu, pt intoarcere.



Ei se duc in treaba lor pe vf Gugu, noi impachetam si pornim spre casa pe la amiaza... Bineinteles ca ma impinge curiozitatea si aleg varianta coborarii prin padure de la Stana Branu direct spre Lapusnicul Mic.
De data asta intuitia n-a dat gres, coborarea prin padurea de brazi e placuta si abia spre vale panta se accentueaza. Gasind acul in carul cu fan, am dat peste o carare ce ne-a scos numai bine intr-o taietura pe Lapusnicul Mic (de drujbe, cum naiba au ajuns pana acolo, cu TAFul direct prin rau???), nu departe de curba drumului pe contur lac. Cararea cu pricina vedeam foarte bine ca a fost folosita mai mult de Mos Martin in ultimul timp.

Constat cu suparare ca n-am fost atent si n-am legat bine sandalele pe rucsac, si-mi lipsesc :(
Dar las pe altadata cautarea sandalelor Teva in padure, cine le-o gasi intre timp, sa le poarte sanatos... am mai fost eu intr-o tura pe Gugu si am fost nevoit sa-mi abandonez tzoacla acolo, doar nu e o problema :)

Ultimele impresii sunt dure si ne trezesc la realitatea in care traim cotidian. Una foarte nasoala (taietura la greu langa poteca spre Borascu, cu drum nou spart in padure) si alta mai 'umana' care implicit, duce si la aparitia gunoaielor (barajul de la Gura Apelor are valentze de plaja tropicala, valorificat ca atare de cativa turisti "de lac").

Constat ca ne-am intors din nou la 'civilizatia' romaneasca, dupa ce am trait un frumos vis de vara! Trezirea!

Multumiri, Sfantule Ilie, ca de data asta ai fost blajin si ne-ai murat doar in prima zi, daruindu-ne apoi soare si vreme buna, pentru o relaxare de-un weekend!

Mai multe poze (nu toate, am facut vreo 360):
http://picasaweb.google.com/alin.ciula/200807RelaxareLaMunte

15 iulie 2008

Moments