4 decembrie 2003

Weekend Gugu III/III

Urmarea episodului anterior

"Cu forte proaspete si parca mai un pic mai dezmeticit m-am intors spre baraj, nu inainte de a trage insa un gat de tuica(de-aia tare de 40*) si a-i multumi lui Dumnezeu ca am scapat ca prin urechile acului. 
Peisajul insa, parca era diferit. Brazii nu mai aveau mantia alba, se scuturase toata zapada de pe ei in urma socului. Urmele mele pe unde venisem, nici urma de ele. 
Din fericire nu era ceata sa ma ratacesc, era senin, iar soarele la apus poleia in aur versantul din dreapta mea. Si oricum nu m-as fi ratacit ca tineam valea Raului Ses catre baraj. 
Nu dupa mult timp am zarit dezastrul... Retragerea imi era barata !!! Revarsata de pe o vale secundara dinspre dreapta, avalansa imi bara drumul. 
Inghesuiala mare de trunchiuri retezate, unele cu tot cu radacina, bolovani si urme de pamant proaspat (de humus) ieseau din masa de zapada. 
Ma apropii de acel loc cu grija, iar apoi cu dificultate, ca ma afundam tot mai tare in zapada. Ce sa mai zic, era o masa imensa, cam de inaltimea unui bloc, iar eu eram intr-o parte si voiam sa trec in partea cealalta a piramidei... Am pornit cu grija sa ma catar, ba sprijinindu-ma de un trunchi, ba tasand zapada cu piciorul. Am ajuns cam pe la jumate, cand... Inca un pas si m-am trezit pana la brau in zapada! Caut un punct de sprijin pt mana sa ma trag sa ies, nimic! Si mai era si rucsacul din spate, ma dezechilibra. Cu greu am reusit sa dau jos rucsacul, dar cu tot cu geaca, nu aveam loc sa ma misc, sa ma intorc deloc. Cu chiu cu vai m-am catarat cu picioarele pe rucsac si am reusit sa ma sprijin pe niste crengi (ce le simtisem sub zapada, pana in coaste, cand am alunecat). Dupa vreo 10 min de zbatere am reusit sa ies de acolo, dar tot pe unde intrasem. Asa ca n-am facut nimic, numa m-am enervat. 
Zapada imi intrase dupa gat, se topise si simteam un firicel rece ca se prelinge pe spate. La fel intrase si in pantaloni. Cum am iesit din belea, m-am dezbracat, am scuturat bine toate hainele. Ce bine ca aveam polare! 
Sunt bune si tin de cald chiar si umede. 
Problema era insa ca nu puteam trece dincolo, spre baraj. Asta sa nu mai zic ca deja se intuneca. Ce sa fac?
 Pana una alta am scos frontala. Daca nu puteam trece, trebuia sa dorm acolo, cam nasol... si cand te gandesti ca eram doar la cativa km de baraj! 
Mi-a venit o idee: ce-ar fi sa atac pe ocolite? Zis si facut. Am mers inapoi vreo cativa zeci de metri, apoi am urcat pe versantul de E o bucata. Era tare greu, cadeam in genunchi aproape la fiecare pas. Am incercat sa pun coltarii, dar se umpleau imediat cu zapada si frunze si era tot aia. De ciuda, imi venea sa plang, sa urlu! 
Dar mi-era frica si de animale... asa ca taceam chitic si urcam mai mult taras, si tinandu-ma de copaci. Desi cred ca le speriase prea tare avalansa ca sa mai fie prin zona. 
Soarele apusese de mult, dar cerul spre V mai pastra inca roseata amurgului. Cred ca rasarise si luna, adica sigur, nu o vedeam de unde ma aflam, insa versantul opus era scaldat intr-o lumina argintie. Se vedea feeric partea superioara peste vale printre crengile copacilor. Apreciind ca am urcat destul sa trec peste nenorocita de avalansa, am pornit prin padure pe curba de nivel. Nu am mers mult si am dat de urmele trecerii dezastrului: Un vale montana, un fel de ravena, rasa! Curatata aproape la sol, de copaci si zapada, ce sa mai zic, era cam cheala! Totul, dar absolut totul fusese luat de zapada ca niste chibrite si aruncat colo-n vale... Pe cer apare luna, nu mai aveam nevoie de frontala, acum se inaltase si lumina toata valea. 
O priveliste fioaroasa mi se infatiseaza. Jos pe vale, proptita in versantul opus, imensa masa de zapada si tot ce maturase in calea ei. De unde venise??? Am observat ca pe urmele tavalugului se inainta foarte usor!. Doar in vale era o problema , unde se acumulase zapada. 
O idee imi surade, dupa toate ce le-am patit... Sa urc pana in caldare! Consult ceasul: ora 20. Ar fi timp. Ca la coborare nu e problema, daca e nevoie ma dau pe fund la vale! Infulec ceva in graba, las rucsacul acolo (de data asta nu il ascund ca n-are cine sa-l ia), iau coltarii cu mine sa nu am probleme, si la deal. 
Luna imi lumineaza calea ca ziua. Culoarul de avalansa ce-l urmez ma scoate din padure pe la vreo 22. Am in fata o creasta, iar in stanga un pinten ce de fapt schimbase directia avalansei pe valea aceea. Insa se zareste totul in jur. Sunt pe un versant necunoscut, pe culoarul unei avalanse si am avut mare noroc ca i-am dat prioritate. E timpul sa nu ma mai joc cu soarta, asa ca voi urca in creasta aceea. Montez coltarii, ca zapada deja e beton, gheata pe alocuri si atac creasta. E destul de greu dar o dovedesc, parca cineva imi da aripi si merg cu indarjire. 
Surpriiza, e chiar Creasta Nordica. Din Gugu!!! Varful se remarca impunator in dreapta, in mantia sa argintie. Nici nu-i departe... Mai fac pana pe varf 2 ore, caci imi batea vantul in fata. Nu foarte tare, dar destul cat sa ma incetineasca. 
Cerul senin, Luna deasupra erau o companie de neuitat, parca Luna imi dadea puteri si turna energie in mine. Numai asa am putut reusi! La ora 2 duminica dimineata am ajuns pe varf. Nu am stat mult, decat 5 minute, studiind catranul vailor care ma inconjurau. 
Pe urma fuga inapi, la 3 recuperam rucsacul si faceam bivuac sub cetina unui brad. Folia de supravietuire mi-a fost de mare ajutor, ca dimineata era toata inghetata peste mine. Pe la 9 am pornit si eu la vale. 
Am avut bucuria ca zapada pravalita sa se intareasca de ger, si de data asta nu ma mai afundam in ea. Cu grija am coborat in vale. Am vazut jumate acoperit de zapada si mutilat un cadavru de lup, undeva aproape de drum. Eu iubesc animalele, dar daca era ala ce ma urmarea pe mine atunci si-a meritat soarta. 
Din pacate nu mai recunosteam locurile. Dau sa caut bitzicla, dar nu o gaseam !!! Am ajuns la concluzia ca fusese acoperita de zapada, care era beton ! 
Curat ghinion. Si tin mult la ea! Sper sa fie intreaga, oricum ma duc la primavara cand se topeste zapada sa o caut. Am pornit pe jos trist spre baraj. Nu-mi puteam dezlipi gandurile de la bitzicla mea ce zacea inghetata sub avalansa pe valea Raului Ses. 
M-am consolat de faptul ca scapasem eu. Am ajuns pe 13 amiaza la baraj. Nici n-am apucat bine sa mananc ceva, ca au aparut 2 masini dinspre V Lapusnic. 
Am facut semn si m-au luat, cred ca de mila cand m-au vazut cum aratam. Erau unii de la o banca ce mersesera acolo sa-si petreaca weekendu. Din fericire pentru mine erau din Tm. S-au facut cruce cand au auzit ca eu fusesem pe munte. 
Ei se intorceau de la Rotunda unde fusesera sa ia o gura de aer, dar cand i-am intrebat au zis ca au stat aproape toata ziua in cabana ca pe afara nu aveau unde se duce aiurea prin padure ca era zapada mare si frig. Am ajuns pe la 19 la Tm, nici bani n-au vrut sa-mi ia (erau oameni de treaba), dar unul era medic si m-a invitat sa trec pe la el pe la cabinet sa-mi faca un consult cand le-am povestit pe unde umblasem. 
Nu, nu la cap! Ala era la locul lui. La plamani, ca deja tuseam de numa! "
 Cu bine , AC

3 decembrie 2003

Weekend Gugu II/III

Urmarea postului anterior

"Merci prieteni pentru incurajari. Si Alin T m-a imbarbatat, iar dupa experienta aia subscriu la opinia ca rucsaku trebuie purtat pe portbagaj... Dar sa continui sa va relatez:
 La drum spre tinta mea: varful Gugu. Eram cam in intarziere, dar probabil ca si voi ati fost uneori in intarziere si stiti cum e. Tot speri sa recuperezi pe ultima suta de metri. Am omis sa va spun ca eu am luat-o pe partea de V a barajului, pe Valea Raului Ses, nu cum au facut nestiutorii aceia (din Oradea) ce s-au dus pe dincolo...
 Auzi, cu masina! Cand am dat de zapada in strat compact (vreo 15 cm grosime), de nu mai puteam inainta pe tzoacla, m-am hotarat sa continui pe jos. Am vrut sa ascund bitzicla-n boscheti , dar de unde boscheti, ca eram inca in zona padurii de foioase, si toate toate frunzele cazute, nu aveam unde s-o ascund. Plus ca urmele bicicletei pe zapada intiparite clar puteau sa serveasca reper hotilor. Asa ca am mai carat-o o bucata cu mine.
 La un moment dat, un cot al drumului este plin de gheata. Pe distanta de 20m numai gheata compacta, un parau dinspre Nedeea a facut un pod de gheata. Dupa primul pas am fost in cap (peste bicicleta), m-am si lovit cu genunchiul de cadru... Atunci iarasi m-am enervat, si am scos coltarii. Pune coltarii (direct pe bocanci, nu am luat inca plasticii), treci dincolo, scoate coltarii.
 Pana la urma am ascuns bitzicla intr-o rapa. Mi-a luat o ora sa acopar urmele pana acolo, am adoptat tactica mersului cu spatele si am rascolit toata zapada sa nu se vada urmele. Nu mai stiai ce a fost acolo, vazand zapada rascolita. Acolo am si vrut sa mananc. Numai ce am scos mancarea, cand mirosul ei imbietor m-a pus pe ganduri... Daca...? 
Un urlet infiorator sparse tacerea !!! Iar ecoul a fost preluuunng, izbindu-se de mai multe ori de peretii vaii. Fara sa-mi pierd cumpatul, am scos cateva petarde si le-am aprins una dupa alta. Bubuiturile rasunara sec, si apoi tacere. Am mai tras un urlet (urletul lui Rahan): -Rahaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! 
Apoi tacere. Doar susurul paraului si respiratia mea. M-am linistit 5 minute ca inima imi batea cu putere, si am pornit mai departe pe Raul Ses in amonte. 
Inca era drum forestier, si au inceput sa apara brazii. Am ajuns intr-o poiana, era o feerie alba, inconjurata de brazi pitici, si aia albi. La capatul celalalt al poienii era o constructie. De fapt o ruina. Fusese candva o cabana forestiera, acum acoperisul era cazut pe alocuri, usa crapata legata cu sarma, si cu placaje la feresti in loc de geamuri. Am scos harta, intr-adevar era o poiana trecuta acolo, Poiana Zanelor... 
Mai aveam vreo 4 km pe vale pana in dreptul varfului, insa la 800m sub el. Erau inca 2-3 ore bune de lumina, de care trebuia sa profit. Am pornit iarasi la drum. 
Nu am mers un km (se mergea bine, nu ma afundam mai sus de glezne), si am auzit iarasi urletul lupului (cred ca era lup). Inseamna ca animalul ma urmarea! De data asta un pic mai departe parca. 
Nu am stat pe ganduri si iarasi am dat cu petarde, de data asta un pack de 10 odata. Bubuitura scutura zdravan tacerea muntilor. 
Se vede treaba ca lui Zamolxes nu-i placu ce facusem...caci... abia se stinse ecoul petardelor, si un zumzet se percepu in padure. La inceput ca un fosnet de valuri mici spargindu-se pe plaja, si apoi tot mai tare, mai intens. Duruitul crestea, crescand in intensitate, era deja un vuiet care ma invaluia, mai tare, tot mai tare! 
Avalansa!!! Trebuia sa fug... Dar unde??? Am lepadat intr-o miscare rucsacul si m-am adapostit dupa cel mai gros copac, la marginea drumului. Am mai avut timp doar sa ma ghemuiesc si sa-mi acoper capul cu bratele. Izbitura fu puternica. Foarte puternica. Am simtit-o in stomac, in plamani si-n urechi mai ales. Abia mai aveam aer, tot caput imi vajaia si mi-a luat cateva minute bune sa-mi revin. Nu realizam ce sa intampla. Parca fiecare celula din corp fusese izbita la randul ei. 
Dupa cateva minute m-am dumirit. Fusesem izbit doar de unda de soc, nici urma de avalansa in jurul meu. In aer parca ningea, erau particule de zapada plutind, coborand incet spre sol. 
Scapasem. Eram VIU! Intr-o stare cam confuza, dar nici macar ranit! In aval pe valea raului, era jale... 
Avalansa venise de pe Gugu! Pornise de aproape de varf si crescuse pe versant (neavand nici o caldare in cale sa se opreasca, varful Gugu fiind ca un tugui, cu inclinatie 45 grade). De pe langa varf pornise spre NV, dar cum intalni in cale afluentu raului Ses la granita cu Branu, isi schimba cursul brusc in stransoarea vaii, maturand totul pe acea vale secundara. Asta aveam s-o descoper mai tarziu. 
Deocamdata eram nauc, speriat, si am decis sa ma retrag imediat... Cum pericolul trecuse, si ca sa-mi revin, am mancat ceva si asta m-a mai invigorat. Ceaiul din termos (ce bine ca-l pastrasem) nu era rece de tot (dupa o zi jumate!), asa ca am putut sa-l beau pe tot fara sa-mi inghete gatul. 
Oricum nu mai imi folosea, si oricum s-ar fi racit de tot peste noapte. Care noapte se apropia deja. "


 (Va urma )
Continuarea in numarul de maine...
Cu bine, ALin C

X: "si io astept continoarea ! aseara eram cu harta in mana si refaceam traseul lui AC mandru de un asa zmeu de prieten. :)"
Y: "in afara de asta nu stiu daca ati citit RT a lui suteu leontin de pe alpinet: daca n-a fost fictiune :) atunci se pare ca e zapada sus (de la 1700 parca zicea). merita sa vizitati si sectiunea de poze."
 Z: "pai cred ca baiatu are dreptate,pozele vorbesc,pregatiti-va de tura de iarna!"

Weekend pe Gugu I

Hello,
Ca sa mai dezmortesc putin lista m-am hotarat sa va trimit descrierea turei, ce am povestit-o pe mail prietenilor, provocat de unii dintre ei.
Cu toate ca abia am scapat cu viata, ei nu au renuntat in tentativa lor de a merge pe Gugu we asta (nici n-am vrut asta), insa au renuntat la bicicleta (asta dupa ce au citit ce am patit eu).
Enjoy!

 "O sa descriu tura facuta de mine pe Gugu combinat bitzicla cu hiking: 
 Am plecat din Tm dis de dimineata vineri pe la ora 6 cu rucsacu in spate. Cu bicicleta. Am luat-o pe Buzias ca nu-i asa circulat. 
Cand am avut 4 benzi a fost bine, pe urma cand am ajuns la una banda/ sens a trebuit sa merg mai mult pe aratura ca ma stergeau TIRurile. Cel mai mult ma enervau plasticii agatati de rucsac, ce faceau o galagie ingrozitoare cand pedalam cu rucsacu in spate.
 La calea ferata pe Buziasului am facut pana din cauza greutatii. Am intarziat o ora sa repar roata. Pana la Lugoj pe urma am avut doar o mica nemultumire: transpiratia care curgea si intra in oki. Am gafait putin la o mini-panta, (cine ar fi crezut, la conditia mea fizica?!), dar a fost OK. 
Am ajuns in Lugoj dupa 3 ore. Lumea se uita dupa mine pe strada ca la urs. 
Drumul spre Caransebes a fost superb. In zare se vedeau muntii. 
Ca sa scurtez din drum, am trecut Timisul pe un pod darapanat si am luat-o pe la Pestera direct spre Otelu Rosu. Nu am mai mers pana la Caransebes. 
Am facut vreo 4 ore pe distanta Lugoj- Otelu caci am si mancat in drum. De aici, am intrat in peisajul de basm al vaii Bistrei. Insa nu am fost prea incantat de urcusul de 15 km pana in Porti, unde am gafait de numa si daca nu era unu cu camionul de m-am agatat de el cu o cordelina sa ma traga la deal ma prindea noaptea la Bucova. 
Insa ce incantare sa cobori in partea cealalta... Din pacate am luat o tranta caci am nimerit o portiune de gheata si am derapat. Am spart faru de la tzoacla si am facut opt pe roata fata. Din fericire nimic grav, insa frana fata pxxa.... Dupa ce m-am calmat, am pornit mai departe. 
Deoarece era deja intuneric, am scos frontala caci trebuia sa ajung macar pana la Gura Zlata in ziua aia. Am mai facut 1 ora pana la Clopotiva. Era sa iau un cap de pod ca m-a orbit unu cu farurile, din fericire am atins doar cu pedala (s-a rupt jumate din plasticul pedalei) 
Urcarea spre Gura Zlata a fost groaznica. Deja ma durea capu, si pedalam, pedalam ca un inconstient. Gatul imi intepenise ca trebuia sa tin capu tot drept sa vad drumul la frontala. 
Pe la 12 noaptea am ajuns la cabana. Acolo era chef. M-am cazat si eu unde am putut, am legat tzoacla sa n-o fure careva si la somn. Noroc ca eram obosit rupt, ca aia au chefuit toata noaptea. M-am trezit odihnit de dimineata si gata de drum. 
Nici nu le-am platit la cabana, ca au fost nesimtiti si au facut galagie. Si oricum dormeau toti cand am pornit eu, la 8. Am facut dooooua ore pana pe baraj (13 km, la dracu, ca mai bine mergeam pe jos). De fapt ultima parte asa am si mers, ca nu mai puteam. 
Insa era frumos acolo sus pe baraj. Se zarea in departare Godeanu. Tinta mea Gugu era mascat de Borascu ( sau altu ), nu mai stiam, si mi-era groaza sa scot harta. 
Pana la capatul lacului a fost o aventura. Drum drept, dar inghetat bocna. Zapada ici colo, se putea ocoli. Insa urmele de TAF in noroi inghetasera beton, odata intrat cu ele cu rotile nu mai puteai iesi, trebuia sa cobori de pe bici. Daca intalneai o balta inghetata, aveai surpriza ca gheata ceda si roata se afunda in apa cu noroi de dedesubt. 
M-am murdarit tot pe pataloni de noroi, ca noroiul de la roti daduse peste furcile fata si spate. Asa am mers o bucata pana spre amiaza. Pe urma nu mai puteam continua, ca deja zapada era strat compact, si nu mai puteam inainta.... "
 Va urma ... (continuarea in episodul II)
 AC .......

Discutia prietenilor:
X wrote: "Eu initial ma gindisem la o tura care sa includa o traversare Tzarcu-Godeanu, deci cu plecare de la statzia de telescaun Muntele Mic-Cuntu-Tzarcu-pasul > Cu biciclatul ce sa zic : n-am facut ture mai lungi de 60-70km si mai ales pe sosea la drum intins. In principiu mi-ar place provocarea si daca mi-as pune in cap cred ca as face fatza (eu zic ca stau f. bine la capitolul conditzie fizica), dar nici n-as vrea sa compromit o tura din cauza asta. Adica totusi sunt multzi km (pina la baraj ~ 220km) si cu 2 portziuni de urcus, iar apoi vad ca vrei sa urcam in aceeasi zi pe Gugu. Cind spun de compromis tura, nu ma gindesc la a renuntza, ci la timp, adica sa reusesc sa pastrez o medie rezonabila la distantza asta. Tu daca ai experientza de rutier, cam la ce medie te incadrezi in distantza asta ? In cit timp crezi ca s-ar face ? Tine cont si de urcusuri."